Semnificaţia Crăciunului şi cum îl sărbătorim

December 18th, 2008 Radislav Posted in Gândul zilei, Interviuri 2 Comments »

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă am mers cu prietenii mei prin oraş să întrebăm oamenii ce cred ei despre sărbătoarea Crăciunului şi cum o sărbătoresc. Iată ce s-a primit:

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 2% [?]

AddThis Social Bookmark Button

Cum te gândeşti să iţi asiguri viitorul?

October 15th, 2008 Radislav Posted in Evenimente, Gândul zilei, Interviuri 5 Comments »

Duminca trecută împreună cu prietenul meu am mers pe străzile capitalei să discutăm cu tinerii din oraş. Dorinţa mea a fost să aud ce se gândesc tinerii cu privire la viitorul lor şi cum vor să îşi asigure un viitor frumos. Vă propun spre vizionare video spotul cu interviurile realizate.

Cum te gândeşti TU să îţi asiguri viitorul şi ce faci pentru aceasta?

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 2% [?]

AddThis Social Bookmark Button

Cum afectează evoluţiile demografice sectorul bancar

August 14th, 2008 Radislav Posted in Interviuri No Comments »

image00001.jpgInterviu cu seful Departamentului de Cercetare si Dezvoltare din cadrul Erste Bank

Expert în demografie si migraţie, inclusiv migraţia forţei de muncă, Rainer Münz este seful Departamentului de Cercetare si Dezvoltare din cadrul Erste Bank si colaborator al Institutului de Economie Internaţională din Hamburg.
În intervalul 1992-2003 a condus Departamentul de Demografie al Universităţii Humboldt din Berlin. A fost profesor invitat în cadrul Universităţilor Berkeley, Bamberg, Frankfurt, Klagenfurt, Viena si Zürich. Din 2002 este colaborator al Centrului de Studii Imigraţioniste Comparate al Universităţii din San Diego.
Rainer Münz este membru al unor comitete si consilii consultative cum ar fi: Organizaţia Internaţională pentru Migraţie; Centrul pentru Migraţie din cadrul Universităţii Oxford; Asociaţia Asiguratorilor Germani de Planuri de Pensii.De ce băncile nu includ în analizele lor si proiecţii demografice pentru a sti cum să-si reorienteze pe termen lung activitatea? Studiile arată că, până în 2030, în ţări precum Germania, Ungaria, Italia, Cehia si Slovacia, nici măcar valul migraţionist nu va reusi să compenseze mortalitatea mai mare decât natalitatea.
Dacă abordăm chestiunea la nivel global, trebuie să luăm în considerare faptul că totalul populaţiei va scădea într-o perioadă de 50-60 de ani. În contrast cu aceasta, previziunile economice si bugetarea internă a băncilor comerciale acoperă următorii 1,5-3 ani. În această perioadă, venitul din dobânzile nete va rămâne principalul generator de venit pentru băncile de retail. Dar cum din ce în ce mai mulţi oameni au venituri mari si încep să economisească pentru viitorul individual sau prin pensiile obligatorii din pilonul II, venitul din comisioanele de administrare a fondurilor devine din ce în ce mai important. Dacă luăm cazul Europei Centrale si de Est, pe măsură ce locuitorii săi vor deveni mai avuţi, vom putea să observăm cresteri în retailul bancar chiar în condiţiile unei scăderi a numărului total al locuitorilor. Trebuie să luăm în considerare că, în ciuda declinului demografic, clasa mijlocie, în general, si specialistii din mediul urban, în particular, se poziţionează pe un trend de crestere. Mai mult, în această regiune procentajul forţei de muncă active se află sub media UE. Practic, chiar în condiţiile unei reduceri generale a populaţiei, forţa de muncă totală va scădea mult mai puţin.

Dar ce părere aveţi de state precum Polonia si ţările baltice, care pe lângă numărul de decese, superior celui al nasterilor, se vor confrunta si cu emigraţia? Ce strategii pe termen lung trebuie să adopte aici instituţiile bancare?
Este adevărat, un număr crescând de state europene au raportat un spor natural negativ, pe fondul reducerii ratei fertilităţii. Pe deasupra, emigraţia la scară mare a contribuit la un declin al populaţiei în Polonia si statele baltice. Reversul medaliei este însă că acesti imigranţi, care au avut succes în ţările de destinaţie, au sporit semnificativ volumul sumelor trimise către statele de origine.
Si să nu uităm că, în cazul transferurilor financiare, competiţia nu e atât între soferul de autobuz care aduce banii în plic si bancă, cât mai ales între furnizorii de servicii de transfer bancar rapid si băncile de retail. Aceste bănci pot avea un atu dacă demonstrează avantaje similare la preţuri de tranzacţionare mai mici pentru clienţii lor. Si pot, totodată, să genereze noi afaceri, dacă din ce în ce mai mulţi membri ai familiilor emigranţilor îsi deschid conturi la băncile care se ocupă de transmiterea banilor.

Totusi, proiecţiile Eurostat arată că mortalitatea si emigraţia vor face ca în 2050 bulgarii să nu fie mai mulţi decât în 1924 (5,1 milioane), iar românii – ca în 1955 (17 milioane). Având în vedere aceste estimări privind reducerea amplă a populaţiei, ce recomandaţi băncilor de retail care activează în aceste ţări?
Proiecţiile privind evoluţia populaţiei extrapolează tendinţele recente. Drept urmare, acestea previzionează un declin considerabil al populaţiei în acele ţări care au experimentat recent un număr superior al deceselor faţă de cel al nasterilor, precum si o emigraţie substanţială. Dar lucrurile se vor schimba în 2050 faţă de momentul actual. Un număr însemnat de noi membri UE se confruntă deja cu deficit de forţă de muncă, aspect care generează o majorare accentuată a salariilor în această perioadă de crestere economică. De asemenea, zlotul polonez sau coroana slovacă s-au apreciat faţă de euro. Aceste evoluţii contribuie la o situaţie în care emigraţia către Europa de Vest are mult mai puţin sens decât acum 3-5 ani. Predicţia mea este că vom vedea o reîntoarcere a multora dintre acesti emigranţi si, mai devreme sau mai târziu, Polonia si România vor experimenta chiar fluxuri de imigranţi. Astăzi, Cehia, Ungaria si Slovenia raportează mult mai multă imigraţie decât emigraţie.

Într-un studiu prezentat de dv. în ianuarie 2008, spuneaţi că România se situează, din punctul de vedere al dezvoltării bancare, la nivelul la care se găsea Ungaria în 2001. Unde credeţi că se va plasa România peste 6 ani în comparaţie cu statul maghiar?
PIB-ul pe locuitor se situează în prezent la 11.800 de euro în Ungaria si 6.500 de euro în România. În sase ani, la o rată anuală de crestere de 6,5%, România ar putea ajunge la 9.500 de euro, PIB pe locuitor care se apropie de cel al Ungariei astăzi. Dar chiar si în prezent PIB-ul României este – în termeni absoluţi – peste cel al Ungariei. Rata cresterii este mai mare în ţara dv. Si România reprezintă o piaţă cu potenţial mult mai ridicat, cu locuitori de două ori mai mulţi comparativ cu Ungaria.

În acelasi studiu observaţi că peste jumătate din populaţia de peste 15 ani din România este nebancarizată, faţă de 35% în Serbia, 26% în Ungaria, 19-20% în Cehia si Slovacia si… doar 2,85% în Austria. Dacă vreţi să comentaţi mai în detaliu aceste diferenţe.
În Europa Centrală si de Sud-Est există o categorie a populaţiei nebancarizate pentru că cea mai apropiată sucursală de retail e prea departe. O altă categorie nu are venituri în numerar. Un al treilea grup constă în oameni care si-au pierdut economiile în anii ’90 din cauza hiperinflaţiei, a comportamentului infracţional al unor bancheri, a falimentelor etc. Pentru primul grup trebuie să găsim soluţii mobile. Pentru cel de-al doilea e necesar să dezvoltăm produse de microfinanţare. Iar cel de-al treilea grup trebuie convins că acum trăiesc într-un mediu cu un sistem bancar sănătos, administrat de profesionisti cu experienţă si standarde de moralitate mult mai ridicate decât acum 15-20 de ani.

Cu toate că România este încă slab bancarizată, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spunea că la o intermediere financiară de circa 40% din PIB „România s-a apropiat de zona de normalitate“, acesta fiind „nivelul unde se situează si Polonia“. El a arătat că riscul creste odată cu viteza dezvoltării segmentului de creditare, iar băncile – interesate să obţină profit – subestimează de multe ori acest risc. Ce părere aveţi despre această declaraţie?
În multe ţări ale Europei occidentale rata împrumuturilor pentru persoane fizice si companii, comparativ cu PIB-ul, este de 100%. În acest sens, România acum prinde Polonia din urmă. Dar nu aici se sfârseste povestea. Cum românii devin din ce în ce mai bogaţi, vor dori probabil masini noi, locuinţe mai mari, o a doua casă la ţară, educaţie mai scumpă pentru copiii lor etc. O parte din acestea vor fi finanţate prin împrumuturi ale băncilor de retail. Acelasi lucru e valabil si pentru întreprinderile mici si mijlocii care vor să-si extindă afacerile. Băncile de retail care deţin aceste împrumuturi în portofolii si se angajează în relaţii pe termen lung cu clienţii lor nu vor căuta, în consecinţă, un profit rapid, indiferent de riscul pe care îl implică creditul. Dimpotrivă, vor fi interesate de bunăstarea si de performanţa economică pozitivă a clienţilor lor, pentru a-i păstra pe durata întregii lor vieţi.

În afară de o piaţă bursieră si a derivatelor subţire, de o piaţă a obligaţiunilor cvasi-inexistentă, România stă extrem de prost si în privinţa pieţei pensiilor private sau a asigurărilor de viaţă. În ce măsură lipsa instrumentelor pe pieţele financiare duce la umflarea pieţei imobiliare?
În ţări precum Croaţia, România si Slovacia, pilonul II de pensii are încă o istorie scurtă, cu fonduri administrate semnificativ mai mici. Aceeasi situaţie se regăseste si în cazul planurilor individuale de pensie si al asigurărilor de viaţă cu componentă investiţională. Totusi, în toate ţările Europei Centrale si de Sud-Est populaţia are acces la produse de retail care reprezintă o alternativă la investiţia într-o locuinţă. Pe măsură ce populaţia se asteaptă să descrească si nu să crească, un bubble imobiliar dramatic este mai puţin probabil decât pe pieţele emergente cu populaţie încă în crestere. Cea mai bună metodă de a merge mai departe ar fi diversificarea investiţiilor fondurilor de pensii. Administratorii acestor fonduri ar trebui să fie încurajaţi să investească atât în ţara de origine, cât si în afară, în diferite tipuri de active.

Firmele de asigurări au produse de economisire (unit-linked) cu maturităţi care pot depăsi 20 de ani. De ce băncile nu vin cu produse de economisire pe o perioadă la fel de lungă?
Băncile oferă o varietate de produse care nu au un orizont de timp de 3, 10 sau 20 de ani, dar care pot fi deţinute în mod permanent. Acest fapt este valabil pentru conturile de economii, fondurile de investiţii sau valori mobiliare (acţiuni sau obligaţiuni). Analiza istorică arată că, pe termen lung, fondurile care au investit în acţiuni au rezultate mai bune decât produsele de asigurare comparabile.

Băncile acordă credite ipotecare pe 20-30 de ani, dar fără să aibă în paralel proiecţii macroeconomice pe perioade la fel de lungi. Ce să înţelegem? Că, într-o anumită măsură, aceste împrumuturi se atribuie „în orb“?
Proiecţiile macroeconomice care acoperă o perioadă mai mare de câţiva ani nu au o valoare predictivă clară. Există însă un consens conform căruia statele din vestul si centrul Europei nu vor fi mai sărace peste 20-30 de ani. Acest lucru nu va fi valabil pentru toţi indivizii, bineînţeles, dar creditele ipotecare sunt acordate dacă există garanţii – casele pe care clienţii le-au construit sau le-au cumpărat. De aceea nu este chiar corect să apreciem că asemenea credite sunt acordate „în orb“.

Preţul activelor la nivel mondial este în acest moment în scădere, iar cresterea inflaţiei are toate sansele să ducă la majorarea dobânzilor, amplificând tendinţa de reducere a preţului acestora. Sunteţi de acord cu ideea că băncile care nu-si vor diversifica plasamentele – renunţând la finanţarea unor active, în favoarea creditării sectoarelor productive – vor avea de suferit?
Dacă au un model de business solid, băncile, în special băncile de retail, pot să opereze cu succes atât în circumstanţe de piaţă în care preţurile activelor cresc, cât si în situaţii în care preţurile scad. Băncile de retail cu o bază extinsă de clienţi beneficiază de un avantaj competitiv: o parte însemnată a împrumuturilor pe care le acordă sunt finanţate prin depozitele clienţilor lor. Acest model de business poate face faţă cu succes unor convulsii pe pieţele financiare, precum sunt cele actuale.

Sursa: sfin.ro

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 2% [?]

AddThis Social Bookmark Button