Obtine libertatea financiara – bani – afaceri de succes – succesul in afaceri – seo – business – idei de afaceri – motivatie

“Este oare pretul pe care il platim pentru a trai un vis cu mult mai mare decit pretul platit cind renuntam la vis? a intrebat discipolul. Invatatorul l-a luat la un magazin de imbracaminte. Acolo, el l-a rugat sa probeze un costum care era exact marimea lui. Discipolul a facut asa cu i-a cerut invatatorul si a ramas fascinat de calitatea imbracamintei. Apoi maestrul l-a rugat sa probeze acelasi tip de costum, dar avind o marime cu mult mai mare decit cea pe care o purta.

Discipolul a facut asa cum i s-a cerut.
- Acesta nu e de nici un folos. E prea mare.
- Cit costa aceste costume? a intrebat maestrul pe vinzator.
- Ele au acelasi pret. Doar marimea e diferita.

Atunci cind paraseau magazinul, invatatorul i-a spus discipolului: ” Sa iti traiesti visul sau sa renunti la el, are acelasi pret, care de obicei este foarte mare. Dar in primul caz ai posibilitatea sa te bucuri de miracolele vietii, in timp ce in al doilea caz nu esti de nici un folos.

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 14% [?]

Libertatea financiara nu se atinge peste noapte si nici nu poate fi atinsa de un om fara cunostinte. De asta public istorioare care au drept scop sa ne dea o lectie a vietii. E mai bine sa ne invatam pe greselile altora decit pe greselilie proprii.

“Traia odata unom care era atit de tare deranjat de vederea propriei umbre si de urmele lasate de pasii sai incit a decis sa scape de ambele. Metoda aleasa de el a fost aceea de a fugi de ele, asa incit s-a ridicat si a inceput sa alerge.

Dar de fiecare data cind punea piciorul pe pamint, mai aparea o urma, iar umbra sa nu avea nici o dificultate in a tine pasul cu el. Vinovat de esecul lui a considerat a fi faptul ca nu alerga destul de repede. Asa ca el a alergat si mai repede, si mai repede, pina cind intr-un final a cazut mort.
Personajul nostru nu si-a dat seama ca daca pur si simplu ar fi gasit ceva umbra, umbra lui ar fi disparut, si daca ar fi stat linistit jos, nu ar mai fi nici o urma a pasului lui.”
Chuang Tzu

Aceasta povestioara ilustreaza faptul ca toate incercarile noastre de a gasi linstea, fugind de lucruri, nu au nici un rezultat.

Imagine (C) mclc.osu.edu/rc/pubs/lee/shadow.jpg

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 4% [?]

” Ati auzit de hotii sofisticati care opereaza peste tot in lume? Intr-o seara au furat dintr-un magazin de pantofi. Cu grija au luat pantofii din toate cutiile si apoi au pus la loc pe rafturi cutiile goale. Cind au plecat au lasta magazinul exact asa cum il gasisera – doar ca in cutii nu mai erau pantofi!

In dimineata urmatoare patronul magazinului a venit bine dispus la serviciu, a tinut o mica sedinta cu angajatii. Cind a aparut prima clienta l-a trimis pe cel mia bun vinzator sa o deserveasca.

Acesta s-a grabit in intimplinarea doamnei: “Buna dimineata, doamna! Puneti-va piciorusul aici.Doamne, ce picior frumos aveti! Avem citeva perechi de pantofi de la Paris care va vor da gata. Iata…scuzati-ma , doamna, ceva nu este in regula. Doamna, era alt pantof. Vreau sa va arat un pantof care a fostr creat pentru un picior minunat ca…of, nici acesta nu e.

Am pastrat o pereche de pantofi pentru sotia mea si sunt sigur ca vi se potrivesc. Uitati-va la acestia, doamna…o, un minut, doamna. Ma intorc imediat.”

“Sefule, avem probleme”.
“Ce vrei sa spui?”
“Sefule, nu mai avem nici un pantof.”
“Cum adica nu mai avem nici un pantof? Uita-te la toate cutiile acelea.”
” Sefule, toate cutiile acelea sunt goale.”

Da. Magazinul fusese pradat, iar bietul proprietar nici macar nu a stiut! La fel se intimpla cu milioanele de oameni care au fost jefuiti deoarece nu au pus in practica legea a folosi sau a pierde.”

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 4% [?]

Acum citiva ani o persoana a fost intr-o vacanta pe Insulele Virgine Britanice. A petrecut acolo o dupa-amiaza la unele din acele baruri de plaja perfecte – unde vintul adie agale, muzica reggae cinta, oamenii vin si pleaca de pe barcile lor si de pe plaja. Si acea persoana a avut ocazia sa vorbeasca cu proprietarul barului.

A aflat ca el a crescut pe insula si intraga sa familie mai era acolo. Dar el a locuit in diferite parti ale lumii, a avut diferite slujbe si a dus o viata interesanta plina de oportunitati.
“Si ce te-a adus inapoi pe aceasta insula mica si somnoroasa?”, l-a intrebat personajul nostru.

Raspunsul lui a fost extraordinar de intelept: ” Am calatorit prin toata lumea gindindu-ma ca iarba e intotdeauna mai verde de cealalta parte a gardului”, a raspuns el “cind intr-un sfirsit mi-am dat seama ca daca mi-as fi udat propria curte, si eu as avea iarba verde”.

Si intr-adevar el avea. Barul/restaurant de pe plaja pe care il detinea era cel mai popular de pe insula – nu cel mai mare sau cedl mai elegant – dar cel mai prietenos, cel mai confortabil, unul la care te gindesti cind visezi la o dupa-amiaza perfecta, cu muzica buna, pe Insulele Virgine.

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 4% [?]

Odată, un băiat străbătea cu barca un râu vijelios împreună cu o persoană în vârstă, care avea concepţii învechite. Acea persoană a cules o frunză din apă, s-a uitat la ea un moment şi l-a întrebat pe băiat dacă ştie ceva biologie. „Nu, nu ştiu”. Bătrânul i-a reproşat: „Fiule, ai pierdut 25% din viaţă”.

În vreme ce continua să vâslească, vârstnicul a lat o piatră de pe fundul bărcii. A întors-o în palmă, studiindu-i culorile, şi l-a întrebat pe băiat: „Fiule, ştii ceva despre geologie?”. Băiatul a răspuns cu sfială: „Nu, nu ştiu, domnule”. Bătrânul a spus: „Fiule, ai pierdut 50% din viaţă”.

Se apropia amurgul şi vârstnicul se uita pierdut la Steaua Polară, care începuse să strălucească. După ceva timp, l-a întrebat pe băiat: „Fiule, ştii ceva despre astronomie?”. Băiatul, cu capul plecat,  a zis: „Nu, nu ştiu, domnule”. Bătrânul l-a dojenit: „Fiule, ai pierdut 75% din viaţă”.

În acel moment, băiatul a observat că stăvilarul uriaş cedase, iar torente de apă curgeau prin spărtură. Repede, s-a întors spre bătrân şi l-a întrebat: „Domnule, ştiţi să înotaţi?”. Bătrânul i-a răspuns: „Nu”. Atunci, băiatul i-a strigat: „Domnule, Dumneavoastră v-aţi pierdut viaţa în proporţie de 100% !”
Nu trebuie să înveţi toate metodele şi tehnicile vieţii. Dar trebuie să fii un elev bun la lecţia „a învăţa să trăieşti”, dacă ai de gând să conduci în mod dinamic. Deoarece a conduce înseamnă a învăţa să trăieşti cu adevărat.

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 3% [?]

Este semnificativă istorioara unei profesoare care a lucrat 25 de ani şi a depus o cerere pentru a fi avansată. Dar, pentru acest post, a fost ales un tânăr care profesa doar de doi ani. Ea a mers la directorul şcolii şi l-a întrebat de ce a luat această decizie. El i-a răspuns: „Regret, dar stagiul Dumneavoastră profesional nu este de 25 de ani, aşa cum afirmaţi. Aveţi experienţa unui an repetat de 25 de ori.” În decursul carierei sale, această profesoară nu şi-a perfecţionat experienţa.

Un profesor care învăţa permanent a răspuns: „Eu vreau ca studenţii mei să bea apă dintr-un râuleţ care curge permanent, şi nu dintr-o băltoacă cu apă bâhlită.”

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 6% [?]

„ În timpul războiului din Vietnam, în una din casele oamenilor înstăriţi de pe coasta de vest a SUA, a sunat telefonul. Femeia care a ridicat receptorul a auzit vocea propriului fiu. Un timp foarte îndelungat, mama n-a primit nici o veste de la el şi acum s-a bucurat enorm, auzind că fiul ei se află în San Diego şi se întoarce acasă.
– Mamă, am vrut doar să-ţi spun că vin împreună cu un camarad. El a fost rănit grav şi a pierdut un ochi, o mână şi un picior. Eu vreau mult ca el să locuiască împreună cu noi.
– Desigur, fiule,  a răspuns femeia.  Probabil că este un tânăr curajos. Se va găsi un loc pentru el o habă de timp.
– Mamă, tu nu m-ai înţeles. Eu vreau ca el să rămână să locuiască la noi.
– Bine, a cedat ea.  El poate locui vreo şase luni.
– Nu, mamă. Eu vreau ca el să rămână cu noi pentru totdeauna. El are nevoie de noi. El are doar un ochi, o mână şi un picior. El e într-o stare destul de gravă.
Aici mama şi-a pierdut echilibrul.
– Fiule, tu nu eşti în stare să analizezi calm situaţia. Tu eşti prea sentimental, fiindcă ai fost la război. Acest tânăr va fi o povară pentru noi şi ne va crea probleme serioase. Fii mai înţelept.
Brusc s-a întrerupt legătura telefonică. A doua zi părinţii au primit o telegramă care le aducea la cunoştinţă că fiul lor s-a sinucis, aruncându-se de la etajul 12 al unui hotel din San Diego. Peste o săptămână, în casa părintească a fost adus sicriul. Cu o durere de nedescris ei priveau corpul neînsufleţit al fiului lor, care n-avea un ochi, o mână şi un picior”.

Dacă-i accepţi pe oameni doar cu anumite condiţii, aceasta-i omoară. Aminteşte-ţi că Dumnezeu ne acceptă pe toţi fără vreo condiţie, cu toate neajunsurile noastre.



Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 4% [?]

Erau doi prieteni nedespărţiţi, care au fost înrolaţi în armată. Au trecut şcoala militară şi au fost trimişi pe front în primul război mondial. În timpul unui atac, unul dintre ei a fost grav rănit şi a rămas să zacă pe câmpul de luptă.Acest teritoriu era mitraliat de către adversar, şi orice tentativă de a ajunge la cel rănit era sinucidere curata.

Cu toate acestea, prietenul a decis să ajungă la cel rănit. Sergentul a încercat să-l oprească, ordonându-i să rămână în tranşee, spunându-i: „E târziu. Nu-l mai poţi ajuta şi vei muri şi tu”. În momentul când sergentul s-a întors, eroul nostru a sărit din tranşee şi s-a repezit să-şi salveze prietenul. Peste câteva minute,
s-a întors, clătinându-se. Rănit mortal, el l-a adus pe prietenul său, care murise deja. Sergentul era supărat şi, în acelaşi timp, impresionat de cele întâmplate, exclamând: „Ce prostie! El este decedat, iar tu eşti pe moarte. Nu merita să faci aceasta.”

Şi, cu limbă de moarte, eroul nostru a răspuns: „Nu, domnule sergent, a meritat. Când am ajuns la el, ultimele cuvinte au fost: „Eu am ştiut că vei veni!”

Una din caracteristicile unei prietenii este disponibilitatea prietenului de a fi cu tine, atunci când are toate temeiurile să nu facă acest lucru şi atunci când e necesar de jertfit ceva.

Prietenul te iubeşte permanent şi, ca un frate, va veni în zilele grele.

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 4% [?]

Există o fabulă despre o persoană care şi-a construit o casă pe vale, acolo unde inundaţiile erau frecvente. Prietenii l-au avertizat să nu-şi construiască casa în acel loc, fiindcă râul va ieşi din maluri şi se va îneca. „Nu vă fie frică. Dumnezeu va avea grijă de mine şi mă va salva”, replică omul nostru.

Nu mult timp după finalizarea construcţiei, a avut loc o mare inundaţie. Nivelul apei se ridica tot mai mult şi mai mult, iar proprietarul stătea în apă până la brâu, în faţa casei.  Da casă s-a apropiat o luntre şi oamenii i-au strigat: „Urcă în barcă! Urcă în barcă!”

„Nu, nu, a răspuns omul. Dumnezeu va avea grijă de mine şi mă va salva”
Peste câteva ore, el stătea la etaj, privind cu îngrijorare cum creştea nivelul apei. S-a apropiat o altă luntre şi oamenii au strigat:  „Urcă în barcă! Urcă în barcă!” Şi iarăşi a urmat acelaşi răspuns:    „Nu, nu. Dumnezeu va avea grijă de mine şi mă va salva”.

Omul nostru era deja pe acoperiş, iar apa îi era la gât. S-a apropiat a treia luntre.  „Urcă în barcă! Urcă în barcă!” strigau oamenii. ” Nu, nu. Dumnezeu va avea grijă de mine şi mă va salva”, a răspuns el.

Nivelul apei a urcat şi mai sus, şi omul nostru s-a înecat.
El s-a prezentat la Porţile Raiului în faţa Sfântului Petru. „Noi n-am aşteptat să te vedem astăzi aici”, îi zice Sfântul Petru. „Dar eu nici nu trebuia să fiu astăzi aici, răspunde omul nostru. Eu am crezut că Dumnezeu va avea grijă de mine!”

Sfântul Petru l-a privit drept în ochi şi i-a zis: „Ascultă,omule, atent! Dumnezeu a avut grijă de tine şi ţi-a trimis trei bărci, IAR TU N-AI URCAT ÎN NICIUNA!!!”

Asemenea acestei persoane, care şi-a construit casa într-o zonă inundabilă, noi adesea AŞTEPTĂM ca Dumnezeu sau altcineva să ne ajute. Şi atunci când primim acest ajutor, nu urcăm în barcă! Poate chiar acum te aşteaptă o barcă? Poate că stai cu mâinile încrucişate şi aştepţi MOMENTUL potrivit? Urcă în barcă! Şi salvează-te, şi cere ceea ce îţi aparţine deja!

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Popularity: 3% [?]