In fiecare zi luptatorii Ninja se intorc la cimp. Semintele inep a inmuguri, si luptatorii sar peste ele. Mugurii se transforma in plante mici, si luptatorii sar peste ele.

Ei nu se plictisesc. Ei nu considera asta o pierdere de vreme.
Griul creste, si saritura devine tot mai inalta si mai inalta. In felul acesta, cind planta este matura, luptatorii Ninja se reusesc sa sara peste ea.
De ce? Saritul lor peste ceva ce multi l-au vazut drept nesemnificativ, le-a permis lor sa fie pe deplin constienti de obstacolele lor.

“Strivești florile”, i-am spus.

“Nu”, a răspuns țăranul, “eu încerc să iau un pic din dulceata lor.”

Timpul: o lupta in timpul iernii e diferita de o lupta in timpul verii; un luptator neexperimentat nu acorda atentie problemelor atunci cind este tinar. Si atunci cind creste, el se simte incapabil sa le depaseasca.

Un vinzator de camile a ajuns intr-un sat unde isi vindea camilele la un pret foarte bun. Fiecare a cumparat cite una, cu exceptia domnului Hoosep. Dupa ceva timp, in sat a venit un alt vinzator de camile, dar acesta le vindea la un pret cu mult mai mare. De data aceasta, Hoosep a cumparat citeva camile.

“ Tu nu ai cumparat camile atunci cind ele erau practice gratis, si acum ai platit aproape un pret dublu”, l-au criticat prietenii lui.
“ Acele camile ieftine erau foarte scumpe pentru mine, pentru ca in acel moment aveam foarte putini bani”, le-a raspuns Hoosep, “ aceste camile pot parea mai scumpe, dar pentru mine ele sunt ieftine, pentru ca eu am mai mult decit indeajuns ca sa le cumpar”.

Discipolul a facut asa cum i s-a cerut.
- Acesta nu e de nici un folos. E prea mare.
- Cit costa aceste costume? a intrebat maestrul pe vinzator.
- Ele au acelasi pret. Doar marimea e diferita.

Atunci cind paraseau magazinul, invatatorul i-a spus discipolului: ” Sa iti traiesti visul sau sa renunti la el, are acelasi pret, care de obicei este foarte mare. Dar in primul caz ai posibilitatea sa te bucuri de miracolele vietii, in timp ce in al doilea caz nu esti de nici un folos.

“Traia odata unom care era atit de tare deranjat de vederea propriei umbre si de urmele lasate de pasii sai incit a decis sa scape de ambele. Metoda aleasa de el a fost aceea de a fugi de ele, asa incit s-a ridicat si a inceput sa alerge.

Dar de fiecare data cind punea piciorul pe pamint, mai aparea o urma, iar umbra sa nu avea nici o dificultate in a tine pasul cu el. Vinovat de esecul lui a considerat a fi faptul ca nu alerga destul de repede. Asa ca el a alergat si mai repede, si mai repede, pina cind intr-un final a cazut mort.
Personajul nostru nu si-a dat seama ca daca pur si simplu ar fi gasit ceva umbra, umbra lui ar fi disparut, si daca ar fi stat linistit jos, nu ar mai fi nici o urma a pasului lui.”
Chuang Tzu

Aceasta povestioara ilustreaza faptul ca toate incercarile noastre de a gasi linstea, fugind de lucruri, nu au nici un rezultat.

Imagine (C) mclc.osu.edu/rc/pubs/lee/shadow.jpg

In dimineata urmatoare patronul magazinului a venit bine dispus la serviciu, a tinut o mica sedinta cu angajatii. Cind a aparut prima clienta l-a trimis pe cel mia bun vinzator sa o deserveasca.

Acesta s-a grabit in intimplinarea doamnei: “Buna dimineata, doamna! Puneti-va piciorusul aici.Doamne, ce picior frumos aveti! Avem citeva perechi de pantofi de la Paris care va vor da gata. Iata…scuzati-ma , doamna, ceva nu este in regula. Doamna, era alt pantof. Vreau sa va arat un pantof care a fostr creat pentru un picior minunat ca…of, nici acesta nu e.

Am pastrat o pereche de pantofi pentru sotia mea si sunt sigur ca vi se potrivesc. Uitati-va la acestia, doamna…o, un minut, doamna. Ma intorc imediat.”

“Sefule, avem probleme”.
“Ce vrei sa spui?”
“Sefule, nu mai avem nici un pantof.”
“Cum adica nu mai avem nici un pantof? Uita-te la toate cutiile acelea.”
” Sefule, toate cutiile acelea sunt goale.”

Da. Magazinul fusese pradat, iar bietul proprietar nici macar nu a stiut! La fel se intimpla cu milioanele de oameni care au fost jefuiti deoarece nu au pus in practica legea a folosi sau a pierde.”

A aflat ca el a crescut pe insula si intraga sa familie mai era acolo. Dar el a locuit in diferite parti ale lumii, a avut diferite slujbe si a dus o viata interesanta plina de oportunitati.
“Si ce te-a adus inapoi pe aceasta insula mica si somnoroasa?”, l-a intrebat personajul nostru.

Raspunsul lui a fost extraordinar de intelept: ” Am calatorit prin toata lumea gindindu-ma ca iarba e intotdeauna mai verde de cealalta parte a gardului”, a raspuns el “cind intr-un sfirsit mi-am dat seama ca daca mi-as fi udat propria curte, si eu as avea iarba verde”.

Si intr-adevar el avea. Barul/restaurant de pe plaja pe care il detinea era cel mai popular de pe insula – nu cel mai mare sau cedl mai elegant – dar cel mai prietenos, cel mai confortabil, unul la care te gindesti cind visezi la o dupa-amiaza perfecta, cu muzica buna, pe Insulele Virgine.

În vreme ce continua să vâslească, vârstnicul a lat o piatră de pe fundul bărcii. A întors-o în palmă, studiindu-i culorile, şi l-a întrebat pe băiat: „Fiule, ştii ceva despre geologie?”. Băiatul a răspuns cu sfială: „Nu, nu ştiu, domnule”. Bătrânul a spus: „Fiule, ai pierdut 50% din viaţă”.

Se apropia amurgul şi vârstnicul se uita pierdut la Steaua Polară, care începuse să strălucească. După ceva timp, l-a întrebat pe băiat: „Fiule, ştii ceva despre astronomie?”. Băiatul, cu capul plecat,  a zis: „Nu, nu ştiu, domnule”. Bătrânul l-a dojenit: „Fiule, ai pierdut 75% din viaţă”.

În acel moment, băiatul a observat că stăvilarul uriaş cedase, iar torente de apă curgeau prin spărtură. Repede, s-a întors spre bătrân şi l-a întrebat: „Domnule, ştiţi să înotaţi?”. Bătrânul i-a răspuns: „Nu”. Atunci, băiatul i-a strigat: „Domnule, Dumneavoastră v-aţi pierdut viaţa în proporţie de 100% !”
Nu trebuie să înveţi toate metodele şi tehnicile vieţii. Dar trebuie să fii un elev bun la lecţia „a învăţa să trăieşti”, dacă ai de gând să conduci în mod dinamic. Deoarece a conduce înseamnă a învăţa să trăieşti cu adevărat.