Motto: „Niciodată, niciodată, niciodată nu renunţa.” Winston Churchill

Principiul nr. 30: Fii vultur, şi nu raţă.

Ai auzit legenda indiană despre facerea lumii? La început, Dumnezeu a creat stridia şi vulturul. El i-a permis omului să aleagă între existenţa tristă a stridiei şi cea interesantă a vulturului.
„Nici nu ai ce alege”, vei spune. Desigur, fiecare alege viaţa vulturului. Dar s-a întâmplat ceea ce nimeni nu se aştepta. Foarte mulţi oameni au făcut o a treia alegere. Ei n-au ales nici stridia, nici vulturul.
Oamenii au vrut să beneficieze de avantajele vulturului, dar să nu plătească un preţ prea mare pentru aceasta. Şi ei au început să caute un alt exemplu, care le-ar satisface cerinţa. Şi au găsit. Era raţa.

Raţele
La prima vedere, raţele au multe tangenţe cu vulturii. În esenţă însă, se deosebesc substanţial. Dacă priveşti un pic mai atent, vei deosebi imediat raţa de vultur. Desigur, ambele păsări pot zbura. Dar dacă vulturul planează în adâncul cerului, atunci raţa tinde să zboare cât mai aproape de suprafaţa apei.
Raţele au ceva ce le deosebesc substanţial. Ele toată ziua nu fac nimic altceva decât să măcăie. Măcăie când se trezeşte dimineaţa, măcăie când este hrănită, măcăie când nu-i place ceva. Măcăie atunci când alte raţe încearcă să-i fure mâncara sau când nu-i reuşeşte ceva. A măcăi atunci când trebuie să faci, este un principiu destul de prost.

Cum „muncesc” raţele
Să analizăm câteva situaţii, care ne vor permite să înţelegem mai bine caracterul raţei.
Ai fost vreodată în situaţia, în care ai întârziat cu 15 minute la micul dejun în hotel? Dacă vei întâlni o raţă, ea îţi va spune: „Îmi pare rău, dar aţi întârziat. N-aţi văzut ce scrie la intrare? Micul dejun este doar până la unsprezece. Mac-mac-mac…”
Vulturul însă îţi va spune: „Hai că încerc să prepar ceva repede pentru Dumneavoastră. Ce aţi dori să serviţi?”
Imaginează-ţi piaţa materialelor de construcţie. Cinci mii de metri pătraţi de spaţiu comercial şi doar un singur vânzător, care permanent este ocupat cu noi clienţi. Cel mai probabil este că în acest moment el discută cu un client, care vrea să-şi construiască o casă mare într-o zonă de prestigiu. Ce se va întâmpla dacă-l vei întrerupe politicos: „Nu vă supăraţi, am o singură întrebare. Unde aş putea găsi vopsea maro pentru lemn?”
Raţa va răspunde: „ Ce nu vedeţi că vorbesc cu un client? Eu doar nu pot să-i deservesc concomitent pe toţi. Aşteptaţi până când o să vă vină rândul. Mac-mac-mac…”
Acum câteva luni am rezervat o sală de conferinţe, într-un hotel din Italia. Dar în ziua desfăşurării seminarului, sala respectivă era ocupată. Deoarece era dificil să fiu contactat, n-am fost anunţat despre faptul că hotelul are un contract permanent cu o companie, care-şi instruieşte colaboratorii în această sală. Ghinionul era că ziua lor de instruire s-a suprapus cu ziua seminarului nostru. Femeia de la recepţie mi-a spus că regretă mult, dar nu poate face nimic, deoarece compania dată are prioritate.
Eu am încercat să insist, dar am auzit următorul răspuns: „De unde să vă iau sală de conferinţă? Mac-mac-mac…” Spunând aceste cuvinte, ea a încetat să-mi mai atragă atenţie.
„Deci, o raţă ordinară”, m-am gândit în sinea mea şi am cerut să fie chemat şeful ei. Cu o mină de insatisfacţie, ea mi-a răspuns: „El vă va spune acelaşi lucru”, şi a dispărut după uşă. În spatele ei, probabil, era un cârd de raţe, deoarece s-a prezentat cu una dintre ele.
Eu am rugat-o să-mi aducă un vultur. „Pe cine?”, m-a întrebat cu o faţă mirată. Eu i-am explicat: „Am nevoie de o persoană care nu ştie că această problemă n-are soluţie”.

De această dată, ea a înţeles. Managerul cu care a venit, s-a dovetit a fi vultur. El mi-a spus: „Sala de conferinţe este ocupată. A fost o neconcordanţă din partea noastră. Îmi cer scuze pentru inconvenienţe. Încerc să găsesc o soluţie. Acum voi telefona colegului meu din hotelul vecin şi voi ruga să vă ofere sala lor de conferinţe, deoarece este liberă. Ei au un tarif mai mare decât al nostru, însă diferenţa o vom plăti noi. Vă rugăm să treceţi să serviţi un cappucino în restaurantul nostru, atât cât soluţionez problema”.

Care-i diferenţa?
Cum poţi deosebi vulturul de raţă? Vulturii acţionează, iar raţele măcăie. Măcăitul lor este compus din scuze, mogorogeală, critică şi bolmojeli. Raţele, mai devreme sau mai târziu, sunt concediate. Ele sunt primele victime, în situaţiile de criză. Şi în aceste situaţii, de la ele poţi auzi doar un singur lucru: „Câtă nedreptate! Se vede că şefului nu i-a plăcut ciocul meu”. Vulturii, din contra, sunt avansaţi în grad. Este foarte important să nu fii raţă, să nu măcăi, dar să acţionezi. Este cazul să te debarasezi de asemenea „păsări” din anturajul tău. Există însă persoane, care consideră că şi raţele pot fi învăţate să muncească. Dar ştii ce vei primi în final? O raţă motivată.

Iată câteva deosebiri dintre raţe şi vulturi:
- Raţele spun: „Eu nu voi putea face aceasta”. Vulturii întreabă: „Cum pot face aceasta?”
- Raţele sunt pesimiste. Vulturii sunt optimişti.
- Raţele discută doar despre emoţii negative. Ele chiar organizează întruniri ale raţelor, pentru a discuta despre aceasta. Vulturii vorbesc doar despre succese.
- Raţele fac doar ceea ce li se cere, iar uneori nici aceasta. Vulturii fac mai mult decât li se cere.
- Raţele lucrează încet. Deviza lor: „Eu m-am angajat ca să lucrez, nu ca să alerg”. Vulturii îndeplinesc lucrul cu viteza maximă posibilă.
- Raţele consideră că şi aşa le ştiu pe toate şi totdeauna vor găsi un motiv pentru a nu face ceva. Vulturii sunt pregătiţi în permanenţă să înveţe ceva nou. Ei, pur şi simplu, se apucă de lucru şi fac.
- Raţele găsesc motive să nu facă. Vulturii găsesc soluţii.
- Raţele nu riscă. Vulturilor, uneori le este frică, dar aceasta nu-i opreşte din acţiune.
- Raţele lucrează de la nouă până la şaptesprezece. Vulturii lucrează de la şaptesprezece până la nouă.
- Raţele văd o problemă în orice şansă. Vulturii văd o şansă în orice problemă.
- Raţele îi bârfesc pe cei din jur, atunci când ei sunt lipsă. Aceasta le permite să se simtă importanţi. Vulturii spun despre oameni doar lucruri bune sau tac.
- Raţele au nevoie de mult timp pentru a lua o decizie, dar foarte repede revizuiesc deciziile adoptate. Vulturii iau decizii repede, deoarece ei au un sistem al valorilor şi au încredere în propria intuiţie.
- Raţele se concentrează pe problemele lor şi măcăie. Vulturii se concentrează pe rezolvarea problemelor şi acţionează.
- Raţa este ranchiunoasă şi mult timp nu poate uita obida. Vulturul poate ierta.
- Raţele aşteaptă să fie hrănite şi dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci încep a măcăi. Vulturii îşi iau toată responsabilitatea pentru propria viaţă şi obţin ceea ce au nevoie.
- Raţele sunt impuse să iubească ceea ce au. Vulturii primesc ceea ce iubesc.
- Raţele reacţionează zgomotos la fiecare fleac şi văd în aceasta sensul vieţii. Vulturii trec pe alături de nimicurile vieţii.
- Lumea raţelor este mărginită de malurile iazului. Vulturii se ridică la înălţimi imposibile.
- Raţele se plâng pe circumstanţe. Vulturii schimbă circumstanţele.
- Şi aşa mai departe.
Cine şi cum influenţează

Ce pot învăţa răţuştele în cârdul lor? Să măcăie. Vulturii îi educă bărbăteşte pe cei care-i înconjoară. Ştii cum îşi pregătesc vulturii puii pentru viaţă? La început, aruncă din cuib puful care era la fund. Apoi înlătură iarba moale.
Cuibul devine tot mai puţin şi mai puţin confortabil. Mai apoi sunt înlăturate crenguţele. Puii sunt impuşi acum să stea pe crengi tari. Şi în final, femela şi masculul distrug tot cuibul. Puii rămân pe stânca golaşă. Unii încep a da din aripi, încercând să zboare. Dacă puiul este prea fricos, atunci părinţii îl împing de pe stâncă.

Dacă aripile nu-l ţin, vulturii îl ajung din urmă şi-l aduc înapoi pe stâncă. Dar nu pentru mult timp. Urmează următoarea încercare. Şi aceasta continuă, până când va învăţa să zboare.

Fiind alături de vulturi, oamenii evoluează. Vulturii nu acceptă stagnarea şi lenea. Ei aşteaptă mult de la puii lor şi îi împing să acţioneze. De aceea, vulturii sunt consideraţi învăţători buni. Ei sunt preocupaţi de viaţă şi de cei care-i înconjoară. Ei vor să-i influenţeze. Ei vor ca totul să evolueze şi să se schimbe în mai bine.

Posibil că aceasta este explicaţia principală, de ce oamenii au un respect deosebit pentru aceste păsări şi le folosesc drept simboluri pe drapele. Ei se inspiră de la ele. Învingătorii trăiesc o viaţă de vultur.
Dar ce pasăre ai alege tu pentru simbolurile tale?

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Popularity: 4% [?]

autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Să tinzi spre perfecţiune, dar să nu-ţi fie frică că o vei atinge.”

Principiul nr. 29 Transformă insatisfacţia în stimulent
Odată, un conducător bătrân de trib i-a povestit unui călător istoria insulei natale, care a dispărut în urma unei erupţii vulcanice:
- Tribul nostru trăia în şapte sate. Fiecare sat îşi avea conducătorul său, care păstra o taină. Tribul putea fi fericit doar dacă se folosea de cele şapte taine, de aceea cele şapte sate trăiau în armonie deplină. Atunci când vulcanul a început să erupă, fiecare conducător i-a îmbarcat pe oamenii săi într-o luntre mare şi a ieşit cu ei în larg pentru a-i salva. Dar în fumul dens, care se lăsa-se peste apă, ei s-au rătăcit, fără a mai şti unde se află ceilalţi, despărţindu-se pentru totdeauna. Din acel moment, tribul nostru aşa şi n-a mai reuşit să se reunească.
- Dar de ce n-ai trimis oamenii tăi pentru a-i găsi? s-a mirat călătorul.
- Noi am încercat să facem acest lucru. Am trimis de multe ori cercetaşi, dar nici unul dintre ei nu s-a mai întors.
- Ce putea să se întâmple cu ei? Doar sunteţi nişte marinari iscusiţi?
- Nu cred că ei au murit. Posibil că în timpul căutărilor au găsit locuri care le-au plăcut şi au uitat de misiunea lor. Eu cred că acum ei sunt satisfăcuţi de viaţă.

Toţi cei care au reuşit să obţină succesul au o calitate comună. Absolut toţi aveau o insatisfacţie de viaţă, poate chiar destul de mică. Aceasta s-a transformat în forţă motrice.

Insatisfacţia la locul de muncă are următoarele cauze:
- munca nu are sens şi este superficială;
- salariul este prea mic;
- nu există nici o şansă pentru a face carieră;
- activitatea nu este legată de probleme interesante;
- munca nu oferă satisfacţie;
- lipseşte prestigiul;
- nu există posibilităţi de afirmare.

Diferenţa dintre recunoştinţă şi satisfacţie.
Majoritatea oamenilor consideră insatisfacţia drept neajuns. Mulţi dintre noi au auzit încă în copilărie de la cei maturi: „Trebuie să fii satisfăcut de ceea ce ai”. Oamenii care ne-au spus aceste cuvinte ne doreau tot binele, însă ei nu se exprimau corect şi exact. Ei încurcau două noţiuni: recunoştinţa şi satisfacţia.
Între ele există o diferenţă esenţială. Pentru tot ceea ce avem trebuie să fim recunoscători: pentru mâncarea de pe masă, pentru oamenii care ne înconjoară, pentru că îi putem iubi, iar ei ne iubesc pe noi.

Indiferent de nivelul bunăstării, trebuie să fii recunoscător pentru tot ce ai, chiar dacă ai o rablă şi un apartament mic. Recunoştinţa este un sentiment foarte important. În primul rând, cu ajutorul lui poţi alunga frica. În al doilea, dacă nu avem sentimentul recunoştinţei pentru ceea ce avem azi, atunci în viitor, când vom avea mult mai mult – nici atât. Este o cheie importantă a fericirii. Nu vei întâlni nici un om recunoscător, care nu este fericit.
Satisfacţia este un lucru destul de periculos. Niciodată nu ai dreptul să fii satisfăcut de ceea ce ai şi cine eşti. Tot ce este viu trebuie să crească. Dacă ceva nu creşte, înseamnă că a murit. Persoana satisfăcută de sine încetează să mai evolueze. Doar fiind insatisfăcut, te poţi schimba şi evolua. În nici un caz nu ai dreptul să cazi pradă autosatisfacţiei. Johnatan Swift scria: „Fericiţi sunt cei care nu aşteaptă nimic, deoarece nu se dezamăgesc”.

Cel care nu comandă nimic la restaurant, nu primeşte nimic. Aşa este viaţa. Trebuie să tindem să primim de la viaţă tot ceea ce dorim. Acesta şi este succesul. În acelaşi timp, trebuie să fim recunoscători pentru ceea ce avem. Aceasta este fericirea. Aceste două lucruri nu pot exista unul fără altul.

Satisfacţia naşte lenea şi indiferenţa
Cel satisfăcut de sine se dezice de evoluţie. În spatele noţiunii pozitive de satisfacţie se ascunde lenea, indiferenţa şi nedorinţa de a evolua. Ea este chintesenţa cauzei că satisfacţia a devenit una dintre cele mai răspândite scuze a inacţiunii. Oamenii care au devenit pradă ai acestei „boli”, se mai şi consideră persoane cumsecade.

În momentul când omul se simte satisfăcut, el pierde dorinţa de a munci, iar evoluţia încetează. Foarte repede se va convinge că mulţi dintre cei care-l înconjoară, l-au depăşit, deoarece totdeauna se vor găsi persoane insatisfăcute de sine, care vor mai mult. Satisfacţia se transformă în închisoarea din care cel leneş nu mai poate ieşi.

Niciodată să nu fii satisfăcut de succesele pe care le-ai realizat. Dacă succesele tale nu cresc, atunci ele scad. Stare de repaus nu există nici în natură nici în societate. Dacă vrei să obţii adevăratul succes, atunci va trebui să evoluezi în permanenţă. Cel mai eficient stimulator este insatisfacţia de sine.

Insatisfacţia aduce cele mai mari rezultate
Insatisfacţia este forţa motrice principală. Unii îi spun ambiţie, alţii – aspiraţia perfecţiunii. Cu acest sentiment ne-am născut. El este parte componentă al codului genetic. Cei mai fericiţi oameni sunt cei care au permanent sentimentul de insatisfacţie. Ei permanent evoluează. Viaţa lor este interesantă şi plină de evenimente.
Anume de aceea americanii spun: „Pentru a fi liber, trebuie să fii flămând”.

Insatisfacţia este cheia spre libertate.
Cel insatisfăcut ştie că niciodată nu va atinge perfecţiunea. Scopul său este drumul spre ea. El este satisfăcut de procesul evolutiv şi mulţumeşte vieţii pentru fiecare moment.

Un înţelept a formulat acest gând în felul următor: „Imaginează-ţi că noi toţi mergem împreună în trenul care ne duce la îndeplinirea dorinţelor. Dar la fiecare staţie cineva coboară. Aceşti oameni îşi doresc comoditatea şi confortul. Ei vor să se oprească, deoarece au mers destul de mult sau pentru că le place în aceste locuri. Şi, în acest mod, ei ratează locuri şi mai frumoase, şi mai comode, unde ar fi putut ajunge cu acest tren. Ieşind, ei se autolipsesc de lucrurile care ne fac viaţa frumoasă. De lucrurile pentru care merită să trăieşti”.
Cu cât mai mult mergem, cu atât mai clar înţelegem acest lucru. Cel care a simţit, cel puţin o dată în viaţă, lucrurile ieşite din comun, niciodată nu va fi satisfăcut de mediocritate.

Cere ajutor de la cei insatisfăcuţi
Dacă vrei să-ţi extinzi afacerea, va trebui să cauţi oameni, care doresc să muncească împreună cu tine. O extindere rapidă este posibilă doar în cazul când vei reuşi să-i molipseşti pe cei din jur de ideea ta.

Ocupându-te de căutarea colaboratorilor, caută-i mai întâi pe cei insatisfăcuţi. Unii pot fi depistaţi din prima, alţii îşi ascund faţa în spatele unei măşti. E cazul să-i analizezi pe toţi, deoarece nu există nimic mai rău decât să munceşti împreună cu un om satisfăcut. Mai uşor poţi motiva o piatră, decât pe el.

Dacă cineva încearcă să vă convingă că este satisfăcut de ceea ce are, atunci nu vei reuşi prea multe alături de el. Fii sigur: el te minte. Nu încerca să-l converteşti la credinţa ta. Pur şi simplu, fii conştient de faptul că fiecare are dreptul de a alege, chiar dacă consideri că există o cale mai bună.

Caută persoane care sunt insatisfăcute de veniturile lor. Nimic nu este mai demoralizator, decât veniturile mici. Unii primesc un salariu la limita deciziei de a nu se concedia. Îi poţi ajuta, propunându-le o remunerare corectă.
Unele persoane, chiar la începutul activităţii, găsesc posibilităţi pentru a face o carieră. Dar ele sunt puţine. Majoritatea acceptă prima ofertă şi rămân acolo pentru mulţi ani. Lor nu le place ceea ce fac. De ce nu-şi schimbă locul de muncă? De ce oamenii fac ceea ce nu le aduce satisfacţie?

Răspunsul este unul: siguranţa. Dacă trebuie să plăteşti facturi şi să-ţi hrăneşti copiii, nu este atât de uşor să renunţi la serviciu, chiar dacă ai oroare de la locul de muncă. Astfel, foarte mulţi oameni desfăşoară o activitate pe care n-o pot suporta pe parcursul a douăzeci-treizeci de ani. Ei fac acest lucru, deoarece au impresia că nu există alternativă. Dacă le vei oferi o astfel de alternativă, vei reuşi să-i convingi că nu are sens să facă ceea ce nu le place.

Acest lucru este valabil şi pentru persoanele insatisfăcute de caracterul de rutină al muncii lor. Pune-le în faţă o problemă interesantă şi vei fi uimit de ceea ce se va întâmpla. Persoana rătăcită se transformă într-una care se orientează ferm spre scop şi începe a gândi clar. Dacă până în acel moment avea rezultate mediocre, acum devine capabil de rezultate fenomenale.

Demonstrează-le oamenilor că munca poate aduce satisfacţie. Cel care consideră că loc pentru distracţii este doar în afara orelor de lucru, se ascunde de realitate. Fiecare poate să-şi găsească o activitate care să-i aducă atâta satisfacţie încât să nu mai poată deosebi munca de distracţie.
Învingătorii sunt recunoscători pentru ceea ce au, dar niciodată nu acceptă ca mâine să trăiască la fel ca azi. Ei ştiu că evoluţia este parte componentă a necesităţilor umane.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Popularity: 4% [?]

Un video dea dreptul motivational si puternic chiar daca dureaza doar citeva minute.Cheia succesului in viata expusa de Will Smith consta in alergare si citire. Dupa cum spune Will primul lucru ne invata sa nu renuntam atunci cind in viata ne este greu si al doilea ne ajuta sa rezolvam problemele cu care ne confruntam din experienta altora.
Succes!

Popularity: 17% [?]

autor: Valentin Dolganiuc
Motto: „Peste douăzeci de ani vei regreta mult mai mult ceea ce n-ai făcut, decât ceea ce ai făcut.”

Principiul nr. 28: Înconjoară-te cu pozitivişti
Presupunem că ai decis să prepari un tort, la fel de bun ca al celui mai vestit bucătar. În primul rând, ai nevoie de reţetă şi, posibil că va fi nevoie de câteva încercări, înainte de a reuşi. Dar dacă te vei ţine de buchia reţetei, în final, vei obţine un rezultat nu mai rău decât al unui profesionist, chiar dacă n-ai mai copt torturi niciodată.
Posibil că profesioniştii au avut nevoie de ani de zile, de o sumedenie de încercări pentru a crea reţeta. Tu poţi economisi mulţi ani, folosind reţetele elaborate de ei.

Permanent simţim influenţa cuiva
În Grecia antică, părinţii considerau că nu este suficient pentru copii să meargă doar la şcoală. Ei aranjau lucrurile astfel ca odraslele lor să trăiască câţiva ani împreună cu învăţătorul. Ei erau convinşi de faptul că aceşti câţiva ani sunt cea mai bună şcoală.

Nimic nu are o influenţă mai mare asupra noastră decât cei care ne înconjoară. Posibil crezi că preamăresc lucrurile? Este adevărul pur. Noi, oamenii, începem doar să înţelegem principiile de funcţionare ale creierului uman, iar savanţii au ajuns, deja, la concluzia că creierul depozitează absolut toată informaţia, despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Ne putem imagina că ochii sunt camere de luat vederi, iar urechile – microfoane. Noi înregistrăm absolut tot ce se întâmplă în jurul nostru şi depozităm această informaţie în memorie. Simplificând lucrurile, ne putem imagina că subconştientul nostru este un CD gigant, unde este înregistrat tot ce s-a petrecut în viaţa noastră. Nu este logic să presupunem că de pe acest CD putem reproduce doar acea informaţie, care este înregistrată? De unde să fie altă informaţie?

Ce atitudine ai avea faţă de o persoană, care ascultă doar muzica lui Michael Jackson, dar speră ca odată şi odată să-l îndrăgească pe Mozart?

Cea mai bună tehnică pentru a învăţa
Noi împrumutăm, de la cei care ne înconjoară, mult mai mult decât presupunem. Unii consideră că luăm doar ceea ce este util. În realitate, mintea noastră depozitează tot ce simţim. Totul se produce la nivelul subconştientului.
Şi e bine, deoarece aceasta ne permite să învăţăm mult mai eficient. Atunci când „înregistrăm” ceva şi apoi „reproducem”, procesul de învăţare este natural. Această modalitate de a învăţa este cu mult mai superioară tehnicilor din şcoală.

Toţi cunoaştem persoane, care au încercat ani la rând să înveţe o limbă străină şi n-au reuşit. A fost suficient să ajungă într-o ţară, unde se vorbeşte această limbă, ca în câteva luni să vorbească fluent. Din cărţi nu vom asimila niciodată ceea ce asimilăm prin tehnica imitării.

Copiii mici învaţă foarte uşor limba maternă, oricât de grea ar fi ea. De asemenea, ei asimilează toate particularităţile culturale ale ţării date. Nu este deloc greu, deoarece ei învaţă, imitându-i pe alţii. Desigur că ei nu-i copiază pe toţi, ci pe cei care se află în preajma lor. De aceea, gândurile noastre sunt determinate nu de origine, ci de anturajul în care creştem.

Emoţiile şi gândurile celor care ne înconjoară
Pe parcursul întregii vieţi, cu cei maturi se întâmplă exact ceea ce se întâmplă cu copiii mici. Suntem permanent influenţaţi. Tot timpul „se înregistrează” ceva pe „CD”-ul nostru. Şi tot ce este scris, într-un mod sau altul, are impact asupra vieţii noastre. Imaginează-ţi că cei din jurul tău sunt sculptori, iar tu un bloc de marmură. Fiecare lasă o urmă pe acest bloc, modelându-ne. Fiecare schimbă cumva deprinderile noastre, care pot fi modificate foarte greu. Atât timp cât nu contactezi cu oamenii, tu rămâi acelaşi. Dar fiecare întâlnire îşi lasă amprenta.

Anume aceasta ne oferă posibilitatea să învăţăm. Azi suntem ceea ce gândim şi simţim. Gândurile şi emoţiile noi vor determina viitorul nostru. Aceasta înseamnă că nu putem rămâne aceeaşi şi, în acelaşi timp, aştepta alte rezultate. Dacă vrem ceva nou, atunci trebuie să învăţăm a gândi şi a simţi altfel.
Copiii mici învaţă de la maturi, imitându-i. Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Pentru a afla ce simte cineva, trebuie să te mişti ca el, deoarece mişcările şi emoţiile sunt strâns legate între ele.

Pentru a prelua gândurile altcuiva, trebuie să vorbeşti ca el. Procesul de învăţare durează mult mai mult decât pare. Noi învăţăm toată viaţa şi preluăm foarte multe gânduri şi emoţii de la cei care ne înconjoară.

Cu regret, noi recepţionăm tot la rând
Avantajul acestei tehnici este că permanent suntem într-un proces de învăţare. Dar el are şi deficienţe. Noi nu putem filtra conştient doar ceea ce am vrea să păstrăm.
Cel care tinde din răsputeri să obţină succesul, dar nu reuşeşte, posibil că reproduce nu acele „înregistrări”. De fiecare dată când apar în cale bariere de netrecut, apasă butonul „Stop” din cap şi analizează critic ceea ce reproduci. Posibil că are sens să schimbi CD-ul. Ce CD s-ar potrivi mai bine pentru situaţia dată? Este insuficient să-ţi doreşti „altă muzică”. Ea trebuie, mai întâi, „înregistrată”. Iar pentru aceasta este nevoie să te înconjori cu persoane care trăiesc aşa precum îţi doreşti. De la ei poţi prelua calităţile de care ai nevoie.

Alegerea îţi aparţine
Până la o anumită vârstă nu suntem liberi să ne alegem anturajul. Noi suntem, oarecum, „jertfă” a anturajului, care poate fi bun sau rău. În acest condiţii, subconştientul nostru este programat într-un anumit mod, indiferent dacă dorim sau nu acest lucru.

Pe parcursul vieţii mature, suntem înconjuraţi de două grupuri de persoane. Unul are nevoie de noi, celălalt – nu. Avem o anumită responsabilitate faţă de primul şi trebuie să-i ajutăm. Să nu uităm că ajutorul va fi mai eficient, dacă vom fi mai puternici.

Al doilea grup întruneşte persoane care recunosc că tu ai nevoie să înveţi şi să creşti, dar şi persoane care vor să-ţi pună beţe în roate şi să oprească ascensiunea ta. Trebuie să ştii că poţi alege între aceste două categorii. Nu avem nici o datorie de a petrece timpul cu oricine apare în drumul nostru. Libertatea dorinţelor noastre este mai puternică decât ne putem imagina. Noi suntem apţi să influenţăm fundamental viaţa noastră. Majoritatea oamenilor nu conştientizează că puterea lor rezidă în dreptul de a alege. Ei continuă să gândească ca nişte copii, care nu au posibilitatea să-şi schimbe anturajul.

Noi putem alege în mod conştient anturajul care ne va influenţa şi ne va „programa”. Este limpede că subconştientul nu poate fi deconectat, dar putem alege oamenii cu care ne întreţinem. Nimeni nu are dreptul să ne impună ceva şi să frâneze dezvoltarea noastră. Noi suntem stăpânii vieţii noastre.

Consecinţa
Oamenii reacţionează în mod diferit la această teză. Unii consideră că este nevoie de a rupe imediat relaţiile cu cei care ne înconjoară. Nu este nevoie să faci acest lucru. Chiar este contraindicat. Mai degrabă, este necesar să-ţi ajuţi anturajul, dacă ei vor aceasta. Nu-ţi impune ajutorul. Cel care nu cere un sfat, mai degrabă nu simte necesitatea lui. Atât maturii, cât şi copiii trebuie învăţaţi să se ajute singuri, dar nu să aştepte ajutor de la alţii toată viaţa.
Dar dacă ai nevoie de ajutor, adresează-te persoanelor, care au reuşit mai multe decât tine. Nu are sens să-i asculţi pe cei care nu gândesc. Cel mai des, în loc de sfaturi vei auzi văicăreli despre cât de grea este viaţa.

Ia exemplu de la oamenii de succes. Imediat apare întrebarea: „Dar ce este succesul?” Un răspuns bun oferă Bessy Stanley:
Poţi considera că a obţinut succesul cel care a trăit bine, a zâmbit mult şi a iubit. Cel care a meritat stima oamenilor deştepţi şi dragostea copiilor. Cel care a găsit o nişă a vieţii, pe care a fost apt s-o umple cu flori frumoase crescute de el, sau cu poezii deosebite, sau cu suflete salvate. Cel care nu s-a zgârcit la mulţumiri, cel care a preţuit frumuseţea lumii şi nu se sfia să vorbească despre aceasta. Cel care vedea în oameni doar lucrurile cele mai bune şi împărţea cu mărinimie ceea ce avea mai bun. Cel, a cărui viaţa îi inspiră pe oameni, iar amintirea despre el a rămas în inimile lor.
Decide, cu ce fel de persoane ai dori să faci cunoştinţă şi ce ai vrea să înveţi de la ei? Dacă te vei înconjura cu oameni de succes, va fi mult mai uşor să obţii succesul. Caută în anturajul tău persoane, care aşteaptă mai mult de la tine.

Astfel de aşteptări pot deveni un factor stimulator puternic, pentru dezvoltarea ta personală.

Racii
Dacă te vei înconjura cu învingători, destul de repede vei descoperi că devii mai bun. Nu fiecare dintre cei care te înconjoară azi va fi bucuros de schimbările, care se produc. Unii dintre ei vor încerca să te oprească din acest drum.
Ai văzut vreodată ce se întâmplă într-o găleată plină cu raci, atunci când unul dintre ei vrea să iasă din ea? Ceilalţi se prind de el şi încearcă să-l tragă înapoi. La fel procedează foarte mulţi oameni. Ei fac aceasta nu cu intenţie rea, ci pur şi simplu.

Este foarte important să nu permiţi să fii oprit. Niciodată nu vei obţine un succes serios, dacă oamenii din preajma ta îţi vor pune beţe în roate. Posibil, voi fi dur, dar de asemenea persoane trebuie să te debarasezi. Nu permite nimănui să te oprească! Dacă te vei opri, nu vei fi de folos nici pentru tine, nici pentru cei din jur.

Eu nu vreau să critic pe cineva. Fiecare este unic. Uneori, odată cu trecerea timpului, descoperim că nu ne potrivim unii cu alţii. Este trist, dar nu ai ce să-i faci. În asemenea cazuri trebuie să acţionezi hotărât, fără a pune la îndoială calităţile altuia.

Disciplina naşte deprinderile. Deprinderile determină comportamentul. Ele ne permit să facem lucrurile importante în mod automat, fără prea mari eforturi. Cheia deprinderilor utile sunt oamenii cu care ne întreţinem.

Învingătorii se întreţin cu cei care tind mai sus. Învingătorii au grijă ca în preajma lor să se afle persoane care-i pot ajuta. Ei, la rândul lor, le oferă ajutorul lor. Dacă vei fi înconjurat de învingători, atunci permanent vei creşte şi te vei dezvolta. Tu, la fel vei deveni un învingător.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Popularity: 3% [?]

1. Deciziile bune vin din experienţă. Iar experienţa vine din deciziile greşite
2. Oamenii mari vorbesc despre idei. Oamenii mici vorbesc despre alţi oameni
3. Daca eşti închis şi nu ai uşă pe unde să ieşi, sparge zidul. Asta daca vrei să ieşi
4. Există două reguli pentru a obţine succesul:
a) niciodată să nu spui tot ce şţii
b)…..
5. Gîndeşte pozitiv! Dacă ţi-a luat casa foc, profită de ocazie şi încălzeşte-te un pic.
6. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca ziua de azi să fie perfectă, nu ar fi inventat şi ziua de mine
7. Ceea ce faci vorbeşte atît de tare încît nu se aude ceea ce spui că faci
8. Daca ai lămîi, fă limonadă
9. Oportunităţile adoră să se deghizeze în necazuri
10. Cînd o uşă spre success se închide, alta se deschide; dar mulţi oameni rămîn şi privesc descurajaţi timp îndelungat, uşa închisă şi n-o văd pe cea care tocmai s-a deschis
11. Muşchiul nu creşte pe o stîncă ce se rostogoleşte
12. Chiar şi cel mai idiot lucru merită să fie oferit spre vînzare, atîta timp cît există cumpărători
13. E groaznic să trăieşti fără responsabilităţi
14. Laurii de învingător se aşează numai pe o frunte transpirată
15. O călătorie de 1000Km începe cu un simplu pas.
16. Fii optimist! Se pare că orice altă atitudine nu aduce cine ştie ce foloase.
17. Succesul are o sută de părinţi, pe cînd insuccesul este întotdeauna orfan.
18. Lucrurile se mişcă atît de repede în ziua de azi, încît cineva care spune că un anumit lucru nu poate fi făcut este, în general, întrerupt de altcineva care face lucrul respectiv
19. Opusul lui „a vorbi” nu este „ a asculta” ci „a aştepta”.
20. Succesul din prima încercare este o adevărată ciudăţenie.
21. Prin exersare se atinge perfecţiunea. Aşa că fiţi atenţi ce exersaţi.
22. În loc să stai şi să înjuri întunericul, mai bine aprinde un chibrit.
23. O eroare se transformă în greşeală doar atunci cînd refuzi să o corectezi.
24. Foloseşte-te de ceea ce au descoperit alţii înaintea ta. Ca să afli ce ora e, nu te apuca să construieşti un ceas.
25. Consumatorii sunt statistici. Clienţii sunt oameni.
26. Nu e onoare mai mare pe acre o poti acorda cuiva decit aceea de a asculta ceea ce are de spus.
27. Cea mai mare satisfacţie este să faci ceea ce oamenii iti spun că nu poţi să faci.
28. O armată de oi condusă de un leu poate învinge o armată de lei condusă de o oaie.
29. Cei care sunt foarte hotărîţi să reuşească găsesc un drum. Cei care nu sunt foarte hotărîţi găsesc o scuză
30. Nu te feri de muncă! Nimeni pînă acum, nu s-a înecat în propria transpiraţie!

Popularity: 7% [?]

Motto:   „Odată cu trecerea anilor, unii se transformă în monument, iar alţii în caricatură.”

Principiul nr. 27: Construieşte meticulos temelia succesului

Pentru a creşte bambusul este nevoie de îndemânarea de a gândi în perspectivă şi de încredere în succesul final. Ţăranul îngroapă ramuri tinere şi le acoperă cu un strat gros de pământ.

În fiecare dimineaţă, el udă ramurile, în pofida faptului că nu le vede. Distruge buruienile şi afânează solul. Şi face aceasta pe parcursul a patru ani. Patru ani el nu vede rezultatul muncii sale şi nu ştie dacă, în general, vor apărea. El nici nu ştie dacă mugurii sunt vii.

În final, la sfârşitul celui de-al patrulea an mlădiţele tinere ies la suprafaţă. Apoi, în decursul a nouăzeci de zile, cresc douăzeci de metri.

Mulţi oameni îşi schimbă profesia, deoarece sunt nemulţumiţi de locul de muncă. Nu-i aranjează salariul, posibilitatea carierei, monotonia. Unora nu le place că munca este neinteresantă şi nu le aduce nici o satisfacţie. Altora le lipseşte sentimentul că fac ceva util, că ar putea să înveţe ceva din această activitate, că va fi apreciat. Încet, încet toate aceste nemulţumiri se transformă într-o stare generală de insatisfacţie. Schimbând locul de muncă, oamenii speră să rezolve toate problemele imediat.

În realitate, la noul loc de muncă, nu numai că nu dispar problemele vechi, dar mai apar altele noi. Posibil că noul loc de muncă solicită noi aptitudini, activitate mai intensă, mai multă energie şi concentrare.

Termenul de adaptare

După un zbor cu avionul de douăsprzece ore, simţi oboseala şi ai nevoie de odihnă pentru a-ţi reveni, ca să te poţi orienta în noile condiţii. Multe lucruri ţi se par neordinare. E nevoie să te adaptezi la noul fus orar. Perioada de adaptare cere câteva zile. De ceva similar are nevoie şi persoana care a decis să-şi schimbe locul de muncă. Anume în acest răstimp mulţi lasă mâinile în jos şi cedează. Posibil că ei se dezic de şansa pe care le-o oferă viaţa.

De fiecare dată când începem un lucru nou, pentru a nu deveni jertfă a „perioadei de adaptare”, trebuie să învăţăm două lucruri importante:

1. Nu trebuie să te autolinişteşti cu aşteptări utopice. Trebuie să vezi lucrurile aşa cum sunt ele. Noua activitate nu este loterie, unde poţi câştiga din prima o grămadă de bani. Este nevoie de muncă asiduă, răbdare şi reţinere. De exemplu, propria afacere este o şansă fenomenală, însă este nevoie de efort.
2. Învingătorul trebuie să acorde atenţie nu  numai metodelor, care îl vor ajuta să devină bogat în scurt timp. La început, el trebuie să se familiarizeze cu secretele învingătorilor. De exemplu, el trebuie să ştie că în calea sa vor apărea neapărat insuccese. Cum pot fi ele depăşite?  Trebuie să înveţe fundamental secretele învingătorilor. Trebuie să crească ca personalitate, pentru a corespunde planurilor măreţe, pe care şi le trasează.

Cu cât mai măreţe sunt planurile, cu atât mai trainică  trebuie să fie temelia

Este destul de interesant să urmăreşti acţiunile care au loc pe un şantier, unde se construieşte un bloc cu multe etaje. Mult timp ai impresia că acolo nu se petrece nimic, cu excepţia faptului că mişună o mulţime de muncitori şi se aude zgomotul maşinilor mari de construcţie.

Apoi, ca din pământ, apare temelia clădirii. Mai mult decât atât, ai impresia că ea a apărut
într-o singură noapte. Foarte repede, pe acest schelet se vor suprapune pereţii şi geamurile. Apoi va apărea acoperişul şi va fi amenajat teritoriul. Într-o clipită, terenul pustiu al şantierului se transformă într-o clădire măreaţă.
Însă, această clipită este amăgitoare. În realitate, pentru aceasta este nevoie de luni de zile pentru proiectare şi lucrări de pregătire. La fel se întâmplă şi atunci când începi o activitate nouă.

Succesul de durată nu poate fi obţinut în câteva zile. Clădirea este construită din cărămizi. Succesul poate fi „construit” doar cu ajutorul muncii zilnice, în deplină concordanţă cu secretele învingătorilor. Anume astfel, pas cu pas, se construieşte temelia, pereţii, geamurile şi acoperişul succesului tău.

Nu poţi face acest lucru cu ajutorul unei baghete magice. Toate lucrurile măreţe din lume n-au fost construite într-o zi, o săptămână sau o lună. Dacă cineva a devenit bogat peste noapte, cauza este că a muncit asiduu până în acest moment. Multora le lipseşte răbdarea. Ei mizează nu pe victorii măreţe, ci pe câştiguri mărunte.

Rezultatele grandioase niciodată nu vin peste noapte. Dar dacă vei munci asiduu şi cu răbdare, punând cărămidă peste cărămidă, atunci într-o bună zi te vei trezi şi vei vedea că ai construit ceva, de care poţi fi mândru.

Răbdarea te ajută să rezişti termenului de adaptare

La începutul unei activităţi noi, avem tendinţa de a vedea totul în roz. Apoi ne trezim. Şeful nu este chiar atât de mărinimos ca la început, clienţii nu pot fi convinşi, colegii la fel au anumite slăbiciuni.  Este o perioadă normală, cu care se confruntă toţi, atunci când trec la un loc nou de muncă. Da, este posibil ca noul loc de muncă să nu fie chiar atât de bun, precum părea la început. Dar nu este nici cel mai rău. Adevărul este undeva la mijloc. Dacă vrei să ştii adevărul, nu trebuie să laşi mâinile în jos atunci când vezi totul doar în culori sumbre. Trebuie să ştii că ceea ce pare fără soluţie este departe de adevăr. Foarte mult depinde de atitudine.

Trei broscuţe au găsit o oală cu smântână . Fără a gândi prea mult, ele au sărit în ea şi s-au simţit ca în rai. Ele au înotat prin smântână şi au mâncat pe săturate. Dar atunci când au decis să plece, au constatat că pereţii sunt abrupţi şi netezi. Atunci când au înţeles că au nimerit într-o situaţie fără ieşire, două dintre ele au cedat şi s-au înecat.
A treia nu ştia ce înseamnă a renunţa. Ea continua să se bălăcească în smântână. Forţele au început s-o părăsească. Se părea că situaţia este disperată.

Însă broscuţa şi-a adunat ultimele forţe şi a început să se mişte şi mai intens. Aceste mişcări au făcut să apară un boţ de unt. Ea s-a urcat pe el şi a sărit din oală.

Încă un motiv pentru a nu renunţa: tot ce faci este pentru tine.

Indiferent de ce se întâmplă la locul tău de activitate, nu trebuie să renunţi, până când nu vei vedea avantajele. În ultimă instanţă, lucrezi nu de dragul muncii, ci pentru a creşte şi a te dezvolta. Oricum se va aranja cariera ta, vei acumula cunoştinţe şi deprinderi noi, care vor rămâne cu tine pentru toată viaţa.

Situaţiile de forţă majoră pot distruge tot ce ai construit. Clădirea ta se poate transforma într-o grămadă de gunoi. Dar nimeni niciodată nu-ţi va putea lua ceea ce ai învăţat.

Nu este important să ai un milion, ci să ştii cum îl poţi obţine. Dacă ai achiziţionat o asemenea aptitudine şi ştii să administrezi inteligent banii, atunci nu te paşte nici un pericol. Chir dacă vei pierde totul, în viitorul apropiat te aşteaptă un succes şi mai mare. Adevărata bogăţie se ascunde în noi.

Dacă ai fost indus în eroare, posibil că singur ai dorit acest lucru

Sfântul Petru l-a întrebat pe unul, care a ajuns pe lumea cealaltă, unde ar vrea să meargă: în rai sau în iad. Acesta a fost plăcut surprins de şansa de a alege şi a răspuns: „Înainte de a decide, aş vrea să văd şi una şi alta”.

La început, Sfântul Petru i-a arătat raiul. Acolo toţi munceau pe plantaţiile de viţă de vie şi cântau cântece vesele. Apoi au mers în iad, unde în acea zi se sărbătorea ceva. Toţi şedeau în jurul unei mese bogate şi se veseleau din tot sufletul. Eroul nostru a decis imediat să rămână în iad.
A doua zi a fost înlănţuit lângă un cuptor încins, unde trebuia să răscolească cărbunii toată ziua. El i-a scris o depeşă revoltătoare Sfântului Petru, la care a primit următorul răspuns: „ Ai nimerit, pur şi simplu, la o prezentare a companiei”.

Noul loc de muncă  nu este chiar atât de atractiv? Care-i cauza? Ai fost minţit sau singur ai dorit acest lucru? Posibil că nu ai vrut să schimbi nimic în interiorul tău şi nu eşti pregătit să plăteşti pentru succes? Nu există un răspuns univoc. Pur şi simplu, ţine minte că în termenul de adaptare n-ai dreptul să renunţi. Nu este vorba atât despre muncă, cât despre dezvoltarea personală.

Este nevoie de timp pentru a construi temelia, pe care se va înălţa viitorul tău. Şi trebuie să începi cu schimbarea modului tău de gândire. Trebuie să asimilezi secretele învingătorilor. A asimila nu înseamnă să păstrezi informaţia în minte. Trebuie să ajungi la situaţia când le utilizezi permanent şi niciodată nu le uiţi. Dacă ai reuşit să construieşti o asemenea temelie, atunci nimic nu te mai poate opri.

Pe învingători nu-i sperie termenul de adaptare. Ei sunt pregătiţi pentru aceasta şi au o atitudine echilibrată faţă de rezultatele primului an de activitate. În schimb, în ei trăieşte sentimentul unor schimbări fenomenale după primii zece ani. Ei ştiu că dacă vor fi capabili să treacă de termenul de adaptare, atunci recompensa nu se va lăsa aşteptată.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Popularity: 3% [?]

Autor: Dolganiuc Valentin

Motto: „Nu te plânge pe viaţă. Poate nici ei nu-i este prea uşor cu tine.”

Principiul nr. 25: Învaţă să dai şi să ierţi
Mulţi ani la rând, o femeie înţeleaptă trăia de una singură în munţi. Într-o zi ea a găsit pe malul râului o piatră preţioasă. După o bucată de timp, ea a întâlnit un pelerin flămând. Atunci când a deschis un dulăpaş, pentru a lua o bucată de pâine pentru el, pelerinul a observat piatra. El nu mai văzuse niciodată o asemenea frumuseţe şi nu-şi putea rupe privirea de la ea. Observând acest lucru, femeia a decis să-i dăruiască piatra.
După un timp, pelerinul a pornit din nou la drum. El ştia că vânzând piatra va primi atâţia bani, încât va fi asigurat pentru tot restul vieţii.
Însă peste câteva zile el s-a întors înapoi. Găsind femeia, el i-a întors piatra preţioasă, spunându-i: „Eu am cugetat mult. Ştiu că această piatră costă foarte scump. Dar ţi-o întorc, deoarece sper să primesc de la tine ceva mult mai de preţ. Eu aş vrea să am un suflet ca al tău, care mi-ar permite să fac asemenea cadouri”.

Foarte mulţi oameni îşi fixează drept scop în viaţă bogăţia şi abundenţa. Dar ei nu cunosc adevăratul sens al cuvântului „abundenţă”. El înseamnă că bogăţia nu trebuie să fie ţinută doar în mâinile tale. Cu ea trebuie să te împarţi.

Totul este energie, iar energia există doar în mişcare
Nimic nu se poate afla în stare de repaos total. Corpul nostru şi tot Universul se află permanent în mişcare, făcând schimb de energie. Dacă acest ciclu ar fi distrus, atunci ar înceta viaţa. Viaţa este flux de energie. O anumită parte vine spre noi, iar alta pleacă de la noi. Principiul fundamental al vieţii se conţine în cuvintele „a lua şi a da”. În esenţă, este acelaşi proces, care elucidează schimbul de energie în Univers.
Viaţa poate exista doar dacă există schimb de energie. Cel care încearcă să întrerupă acest proces, încalcă legile naturii. Cu cât dăm mai mult, cu atât mai plină şi mai intensă este viaţa noastră.

Relaţiile dintre oameni, la fel, se reduc la un schimb permanent. Cu cât mai mult dăm, cu atât mai mult primim. Aceasta este legea vieţii: tot ce dai se întoarce înzecit. Cu cât mai intens este schimbul dintre oameni, cu atât mai bune şi mai trainice sunt relaţiile lor.

În viaţă este o lege simplă: dacă vrei să te bucuri, mai întâi trebuie să dăruieşti bucurie altora. Dacă vrei dragoste, învaţă mai întâi tu să iubeşti. Dacă ai nevoie de atenţie, fii atent primul cu cei din jur. Dacă vrei să fii independent financiar, ajută-i pe alţii să fie independenţi financiar. Cea mai simplă cale pentru a deveni bogat este să-i ajuţi pe alţii să primească ceea ce au nevoie.

Doreşte oamenilor numai bine
Dacă vrei ca viaţa să aibă o atitudine binevoitoare faţă de tine, învaţă să doreşti bine tuturor şi să-i binecuvântezi. Binecuvântarea este un obicei antic, cu părere de rău, uitat tot mai mult şi mai mult. Înainte erau binecuvântaţi călătorii, înainte de a porni la drum, mâncarea, familia şi prietenii. La unele popoare, binecuvântarea părinţilor era mai importantă decât moştenirea.
Posibil, unii vor considera că este un obicei învechit, alţii că este ceva religios.

În esenţa sa este montat un sens profund. Dacă lumea înconjurătoare este energie, atunci şi dorinţele noastre au o anumită rezervă din ea. Fiecare are tendinţa de a se materializa. De aceea, doreşte fiecărei persoane, pe care o întâlneşti, tot ce este mai bun. Doreşte-i bucurii, fericire, bunăstare şi sănătate. Urează-i multe zile fericite în viaţă.

Te vei convinge singur că energia ta pozitivă, într-adevăr poate schimba lumea înconjurătoare în bine. Oamenii vor aprecia mai mult societatea ta, deoarece ei se simt mai bine împreună cu tine. Cei din jur vor înţelege imediat că tu le doreşti sincer binele. Bunele tale sentimente şi dorinţe se vor întoarce la tine, multiplicate înzecit.

Un obicei minunat de a face cadouri
Este bine să iei drept regulă obiceiul de a dărui ceva fiecărei persoane care vine la tine sau la care mergi tu. Poate fi orice mărunţiş, o floare sau o felicitare, o maximă scrisă pe hârtie sau o poezie, o carte sau numărul de telefon al unei persoane, care poate fi de folos.

Oare este o idee proastă, ca atunci când vii la cineva să-i aduci ceva, chiar dacă-i un simplu compliment sau urări de bine? Este atât de simplu să demonstrezi că îţi pasă şi te gândeşti la el. Cele mai bune întâlniri încep cu cuvintele: „M-am gândit la tine. Vreau să te ajut”.

Promite-ţi că vei dărui ceva fiecărei persoane, cu care vei contacta. Dăruind, vei primi mult mai mult. Şi cu cât mai mult primeşti, cu atât mai mare este dorinţa de a dărui.

Iertarea
Iertarea este forma supremă a îndemânării de a da şi de a te împărţi cu alţii. Este cheia dezvoltării spirituală. Nimic nu poate îngrădi energia mai tare decât răutatea ascunsă şi supărarea faţă de altă persoană.

Astfel de emoţii negative ne lipsesc de bucurie şi linişte. Ele pot fi cauza unor boli psihice. Sentimentele negative sunt capabile să se materializeze ca şi cele pozitive. Ele sunt îndreptate, în primul rând, împotriva noastră, ne fură din sănătate şi ne scurtează viaţa.

Să ierţi nu este întotdeauna uşor, pornind de la cauză. Dar este mult mai important să-ţi trăieşti viaţa din plin, decât să fii măcinat de ură. Noi trebuie să iertăm tot şi tuturor: sie, părinţilor, soţului/soţiei şi altor persoane.

Iartă-ţi
Suntem datori să ne iertăm toate greşelile şi prostiile. Să nu uităm că suntem departe de perfecţiune şi nu o vom atinge niciodată. Vom greşi întotdeauna. Şi nu este nimic rău în aceasta. Dacă nu ne vom autocondamna pentru greşelile făcute, atunci vom fi capabili să învăţăm din ele şi să avansăm.

Greşelile ar putea să ne lege de mâini şi de picioare, dacă nu vom învăţa să ne iertăm. Doar din această cauză a fost distrusă nu o singură viaţă.
O insatisfacţie permanentă vizavi de propria persoană şi regretul pentru cele făcute, sunt indiciile unui caracter slab. Dacă omul se căieşte, atunci el este predispus să folosească aceasta drept scuză pentru inactivitatea sa, după principiul: „Din cauza greşelilor mele nu am reuşit să obţin succesul, dar eu mă căiesc sincer. Înseamnă că nu sunt chiar atât de rău”.

Ranchiuna vizavi de sine nu te va face fericit. Nu ai dreptul să permiţi greşelilor din trecut să influenţeze viaţa ta de azi. Trebuie să fii capabil să-ţi ierţi greşelile şi să înţelegi că ele sunt parte componentă a procesului de maturizare. Fără ele n-am fi fost niciodată cel care suntem azi.

Iartă-ţi părinţii
Mulţi oameni nu sunt capabili să-şi ierte părinţii. În consecinţă, ei suferă ani în şir din cauza nedreptăţilor, a grosolăniilor şi a durităţii, pe care le-au suportat din partea părinţilor. A ţine supărare toată viaţa pe părinţi, este un preţ prea mare plătit pentru ceea ce nu mai putem schimba.

Mai este un element important. Doar după ce i-am iertat pe părinţi, ne putem considera maturi. Până în acest moment, noi rămânem copii, deoarece păstrăm dependenţa de ei.

Iertându-i, ieşim de sub influenţa lor. Doar după aceasta ne putem considera maturi. Trebuie să ne ridicăm deasupra supărării copilăreşti. Cel mai uşor poţi face aceasta, conştientizând că părinţii ţi-au dorit numai binele.

Iartă-ţi soţul/soţia, fă-o cât mai repede
Atât timp cât în capul nostru rămâne loc pentru gânduri negative şi pică, trăim în trecut, iar splendoarea prezentului trece pe alături. Iubirea şi pica sunt duşmani de moarte.

Este o prostie dacă soţii nu-şi iartă imediat. Iubirea, pur şi simplu, nu mai are loc. De ce? Adesea, unul dintre soţi nu vrea să-l ierte pe celălalt, „pentru ca acesta să înţeleagă tot şi să conştientizeze”, pentru ca mai apoi să nu repete această greşeală. El lasă impresia că acum este imposibil să ierte, deoarece supărarea este „prea proaspătă”. Un astfel de comportament demonstrează că forţa motrice nu este fapta partenerului, ci emoţiile personale.

De multe ori, oamenii cred că o iertare rapidă va duce la ştirbirea autorităţii. Despre ce fel de autoritate putem vorbi, dacă tu refuzi iubirea persoanei dragi? Pe o astfel de temelie n-ai nici o şansă să construieşti ceva temeinic. Totul este invers: cu cât mai repede iertăm, cu atât mai repede putem iubi din nou şi ne putem bucura de viaţă.

O femeie înţeleaptă a spus printre altele: „Eu oricum îl voi ierta cândva. De ce n-aş face-o acum?” Pentru aceasta este nevoie să-ţi aminteşti doar calităţile persoanei dragi. Dacă-ţi vei aminti zece lucruri care-ţi plac la persoana iubită, supărarea va slăbi imediat sau chiar va dispărea.

Pot fi şi situaţii, când nu mai are sens să fiţi împreună. Dar chiar şi în această situaţie, trebuie să ierţi cât mai repede posibil.

Iartă-i pe toţi oamenii
Dăruieşte iertare tuturor, fără excepţii, indiferent de faptele şi prostiile lor. Adevărata iertare, chiar dacă este forma supremă a darului, serveşte în primul rând intereselor tale. Esenţa nu este în persoana pe care ai iertat-o, ci în tine. Este necesară pentru fericirea ta, succesul tău şi liniştea sufletului tău. Ai nevoie de ea pentru viitorul tău.

Nu este nimic mai prostesc, decât să te superi pe persoan, care este indiferentă faţă de tine. În acest mod, îţi otrăveşti doar viaţa ta, iar ea nici nu presupune aceasta.

Cel ranchiunos şi plin de răutate îşi fură propriile forţe. Aceasta este evident în situaţiile în care credem că alţii sunt vinovaţi de insuccesele noastre. Dacă învinuim pe cineva, îi cedăm controlul asupra vieţii noastre. Făcându-i responsabili de situaţia creată pe cei din jur, blocăm propriile forţe şi îngrădim calea succesului.

Aspectul practic
Mai întâi este nevoie să accepţi persoana. Încearcă să-i doreşti sincer fericire celui care te-a ofensat. De fiecare dată când îţi aminteşti de ofensă, binecuvântează această persoană şi vei simţi destul de repede că aceste amintiri îşi pierd puterea asupra ta. Poţi s-o telefonezi sau să te întâlneşti cu ea. În aceste situaţii nu admite discuţiile şi scuzele. Spune-i, pur şi simplu că l-ai iertat.

Îi poţi scrie o scrisoare. Spune-i că tu eşti responsabil de toate cele întâmplate. Posibil că persoana respectivă a fost incorectă, dar doar de tine depinde cum reacţionezi. Spune-i că nu aştepţi scuze pentru cele întâmplate, ci dimpotrivă cere-ţi scuze tu personal. În primul rând, trebuie să-i dai de înţeles că l-ai iertat şi că-i doreşti numai binele.

Învingătorii posedă perfect arta de a da şi de a ierta. Şi una şi alta le binecuvântează sufletul şi îi face să fie prietenoşi, apţi pentru sentimente sincere. Îndemânarea de a da este premisa pentru abundenţă, fericire şi linişte.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Popularity: 2% [?]

Motto: „Succesul este 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie.”

Principiul nr. 24: Concentrează-te asupra aptitudinilor tale
Un copac era complexat de faptul că era mic, strâmb şi caraghios. Toţi copacii din jur erau viguroşi. El îşi dorea să fie ca ceilalţi.

Dar acest copac creştea pe o pantă abruptă a muntelui. Rădăcinile se prinseseră de un bulgăre de pământ dintre pietre. Soarele îl lumina doar dimineaţa, iar pe parcursul zilei se ascundea după stâncă, dăruindu-le razele sale copacilor care creşteau mai în vale. Copacul nostru nu avea nici o şansă să crească mai mare şi el îşi blestema soarta.

Dar într-o dimineaţă însorită, el şi-a aruncat privirea asupra văii muntelui şi a înţeles că viaţa nu-i chiar atât de rea. În faţă avea o imagine splendidă. Nici unul dintre copacii viguroşi, care creşteau pe vale, nu puteau vedea nici a zecea parte din acest peisaj. Marginea stâncii îl proteja de viscol şi gheaţă.

Dacă ar fi fost mai mare, demult ar fi fost smuls de vânt. El era unic în felul său şi această îi oferea un şir de avantaje.

Fiecare om trebuie să înveţe să trăiască cu acele aptitudini şi capacităţi pe care le are. Atenţia trebuie concentrată asupra lucrurilor pe care le putem face, pe care le avem şi pe care le înţelegem. Cu părere de rău, oamenii se concentrează asupra a ceea ce nu pot, ce nu au şi ce nu înţeleg.

Visele deşarte
Mulţi consideră că viaţa lor ar fi mai uşoară dacă ar avea mai multe aptitudini şi talente. De exemplu, cel bolnăvicios consideră că ar fi mult mai simplu dacă ar fi sănătos. Dar sănătatea lui este aşa cum este.
O mamă singură visează să petreacă mai mult timp cu copiii. Dar ea nu dispune de timp, deoarece trebuie să lucreze.
Consideri că ar fi mai uşor de trăit, dacă ai avea o voce fenomenală sau alt talent artistic? Nu cred. Pentru fiecare succes trebuie să plăteşti un anumit preţ. Dar principalul e că avem doar acele talente pe care le avem.
Crezi că dacă ai avea mai mulţi bani, sănătate impecabilă, o soţie iubitoare, viaţa ar fi mai bună? Nu, ar apărea probleme de altă natură.

Foloseşte ceea ce ai
Ceea ce-ai primit la naştere, este pentru toată viaţa. Pe parcurs vei constata că unii oameni au mai multe aptitudini şi talente decât alţii.
Nu are sens să ceri să se facă dreptate. În primul rând, nu ştim care este preţul plătit de aceşti oameni pentru talente. În al doilea, noi avem talente şi aptitudini, pe care alţii nu le au. În esenţă, aptitudinile nu joacă un rol determinant. Este mult mai important modul în care folosim ceea ce avem.
Poţi sta zile în şir acasă, visând la noi aptitudini, dar aceasta nu va schimba cu nimic viitorul tău. Dacă nu ai talentele pe care le au alţii, atunci trebuie să mergi pe altă cale.

Un elev era in capabil să asimileze limba engleză în şcoală. Metodologia era impotentă în faţa lui. El era ultimul din clasă. Apoi, a fost nevoit să locuiască în SUA doi ani. Astăzi, el vorbeşte engleza mult mai bine decât semenii săi.
Esenţa nu este numai în aptitudini. Este mult mai important cum le folosim.

Sârguinţa este mai importantă decât aptitudinile

Nu e cazul să venerezi talentele altora. Noi nu ştim pe ce se bazează mai mult succesul: pe talent sau pe muncă asiduă. Toţi învingătorii spun acelaşi lucru: cele mai mari succese au la bază munca. Mulţi nu sunt de acord cu aceasta, deoarece sunt deposedaţi de scuza lor: „De ce să mă chinui, dacă n-am talent?”

Poţi învinge, indiferent de ce cărţile ţi-au căzut. Posibil că va fi nevoie de mai mult timp şi de mai multă transpiraţie. Dar dacă eşti hotărât şi ai răbdare, întotdeauna poţi găsi un drum care duce spre succes. Cel care mizează doar pe noroc, se va opri în faţa primului obstacol şi va aştepta timpuri mai bune.
Porneşte chiar acum, indiferent unde te afli. Fiecare zi să fie mai bună decât precedenta. Şi aşa, pas cu pas. Nu aştepta să se schimbe timpurile. Creează singur situaţiile, de care ai nevoie pentru succes.

Părţile puternice şi slabe
Fiecare are părţi puternice şi părţi slabe. Majoritatea atrag atenţie celor slabe şi cred că ele sunt cauza principală a nereuşitelor. Am o veste bună: părţile slabe nu au nici un impact asupra succesului. Cea mai frumoasă tufă de trandafiri nu este cea care are mai puţini ghimpi, ci cea care are flori mai frumoase. Nimeni nu a devenit bogat fiindcă a reuşit să se debaraseze de neajunsuri. Bogăţia este rezultatul folosirii aptitudinilor pe care le ai.
Dacă te-ai debarasat de un cusur, ce-ai obţinut? Ai cu unul mai puţin. N-ai devenit mai bogat sau mai de succes. Vei rămâne o mediocritate, atât timp cât nu vei dezvolta părţile tale puternice. Doar aceasta îţi va aduce bogăţia şi prosperitatea.
Nu avea emoţii prea mari din cauza neajunsurilor tale. Un număr mare de oameni trăiesc cu asemenea neajunsuri şi prosperă. Nu e cazul să ignori total părţile slabe, deoarece ar putea fi o barieră serioasă în avansarea ta.
Concentrează-te asupra părţilor puternice şi dezvoltă-le. Caută persoane care au făcut deja acest lucru. Fii alături de ei şi învaţă de la ei.

Acţiunile tale te urmăresc toată viaţa
Cu timpul, vei înţelege că majoritatea circumstanţelor sunt rezultatul acţiunilor tale. E valabil atât pentru cele favorabile, cât şi pentru cele derizorii. Posibil că greşelile şi înfrângerile tale vor avea un anumit sens în viitor. Este ca la jocul de cărţi. O carte în parte nu poate fi nici bună nici rea. Doar toate împreună determină victoria sau înfrângerea.
Dacă eşti apt să schimbi ceva în viaţa ta, fă-o. Unele lucruri nu vei reuşi să le schimbi imediat. Este o regulă, care trebuie luată în calcul. Încearcă să depistezi avantajele din spatele unor situaţii „nefavorabile”. Lucrurile de care au râs, pot deveni atuul tău.

Nu te compara cu alţii
Întotdeauna ne comparăm cu alţii, sperând că vom arăta mai bine pe fondul lor. Ajungem la concluzia că suntem mai buni decât unii şi mai răi decât alţii. Nici una nici alta nu ne aduce folos.

Dacă suntem mai buni, credem că este un succes. Însă criteriul de care ne conducem este ambiguu. Posibil că persoana respectivă a încetat să mai avanseze. În acest caz, ne ascundem după eşecurile altora.
Dacă suntem mai răi, nu ne e de mare folos. Oricând poţi găsi persoane care sunt mai bune pe anumite segmente. În acest caz, putem pierde încrederea în sine şi hotărârea. Dacă ne concentrăm doar asupra propriei persoane, conştientizăm faptul că suntem unici. De aceea, comparaţiile nu au nici un sens. Ne putem compara doar cu persoana care dorim să fim.

Unicitatea
Nu există pe Pământ o altă persoană ca tine. Nimeni nu se va confrunta în viaţa sa cu probleme exact ca ale tale. Unicitatea ta este determinată de experienţa personală şi aptitudini.
Poţi reproşa: „Dar ceea ce am făcut până acum, puteau face şi alţii”. În primul rând, este puţin probabil. Principalul este că ai făcut totuşi! Tu ai făcut şi nu altcineva. Şi aşa va fi întotdeauna.
Nimeni nu va putea ocupa locul tău în viaţă. Nu merită să-ţi doreşti aptitudinile altuia. Mai bine dezvoltă părţile tale puternice.
Atunci când te compari cu alţii, apar sentimente negative, precum invidia şi gelozia.

Invidia
Invidia este rezultatul conştientizării că eşti mai slab, într-un anumit domeniu, decât alţii. Astfel, premiza este lipsa încrederii în forţele proprii.
Pentru ca persoanele care se află pe diferite nivele de dezvoltare să poată comunica, există două căi. Ori avansezi până la nivelul celui cu care comunici, ori încerci să-l cobori la nivelul tău. Cei care nu cred că se pot ridica mai sus, încearcă să le „găsească păduchi” celor din jur, atribuindu-le diferite neajunsuri şi metehne. Cel mai rău este că invidia îi privează pe cei invidioşi de posibilitatea de a deveni mai bun. În loc să folosească energia pentru a avansa pe un nivel superior, ei cheltuie toată energia pentru a-i doborî pe cei de sus.

Gelozia
Gelozia exagerată este modul în care se manifestă neîncrederea în sine. Acest sentiment, ca şi invidia, apare atunci când încercăm să ne comparăm cu alţii. Cel mai des, gelozia se manifestă în familie. Tragic este faptul că cel gelos, în loc să întreprindă acţiuni pentru a trezi interesul celuilalt vizavi de sine, cheltuieşte energia pentru a-i îngrădi libertatea. Finalul este arhicunoscut. Soţii încep să se respingă. Este o părere greşită că gelozia este componenta unei dragoste adevărate. Total greşit. Acolo unde domină frica şi dependenţa nu poate fi vorba de dragoste adevărată. Dragostea oferă libertate, iar gelozia robie.

Cel care are complexul inferiorităţii, încearcă să-l extindă şi asupra altora. Precum narcomanul este preocupat de căutarea drogurilor, gelosul caută permanent motive, legate de gelozie. Dacă invidiosul doreşte ca cel bogat să devină sărac, atunci gelosul distruge atât fericirea sa, cât şi fericirea celui, pe care are impresia că-l iubeşte.

Este inutil să încerci să înţelegi sentimentele gelosului, cu atât mai mult, să fii de acord cu cerinţele lui. Doar el şi nimeni altul, se poate trata. Cel atins de gelozie, trebuie să-şi concentreze atenţia asupra sa şi a părţilor sale puternice.
Atunci când va conştientiza propriul potenţial, va fi satisfăcut, fericit şi calm. Iar gelozia nu va mai avea loc în sufletul său.

Posibil că nu vei reuşi să schimbi imediat situaţia în care te afli. Dar nu cheltui timpul şi energia pentru aşteptări sterile a circumstanţelor favorabile. Acţionează chiar acum. Există lucruri pe care nu le poţi schimba, deoarece nu deţii nici un control asupra lor. Concentrează-ţi forţele asupra lucrurilor pe care le poţi controla. Învingătorii îşi colorează viaţa în culorile pe care le au la îndemână. Şi fac acest lucru cu măiestrie.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Popularity: 1% [?]

Motto: „Văd doar scopul, nu văd nici un obstacol.”

Principiul nr. 23: Învinge-ţi frica
Un copil a ajuns la marginea oraşului, acolo unde erau amplasate loturile de pământ ale orăşenilor. Doi proprietari îşi lucrau pământul. Loturile lor se deosebeau foarte mult unul de altul. Primul era plin de buruieni şi proprietarul era foarte supărat din această cauză.

Al doilea lot era îngrijit, iar proprietarul era bine dispus. Aveai impresia că această activitate îi aduce mare satisfacţie.
Copilul a decis să facă cunoştinţă cu cel bine dispus ca să afle secretul lui.
Cum de reuşeşte atât de uşor, iar vecinul său se căzneşte fără nici un rezultat?
Acesta i-a răspuns: „Şi eu munceam la fel înainte, fără a reuşi să stârpesc buruienile. Nu reuşeam niciodată să smulg toate rădăcinile şi cele rămase dădeau fire noi. Ele creşteau mai repede decât prăşeam eu. Atunci am decis să aplic altă tactică. Eu am găsit un soi de flori, care creşteau mai repede decât buruienile. Foarte curând ele au înăduşit toate buruienile, iar lotul a devenit curat”.

Alături de cele două loturi era unul pe care creşteau doar plante otrăvitoare. Proprietarul i-a explicat că este proprietatea unui medic vestit şi că acesta este cel mai deştept dintre ei. Din plantele otrăvitoare prepară medicamente.

Fiecare om, chiar şi cei măreţi, au sentimentul fricii. Viteaz nu este cel care nu se teme de nimic, ci cel care merge înainte, în pofida fricii.

Frica este o derivată a evenimentelor, care nu vrem să aibă loc. Cu cât mai vii şi cu cât mai des apar ele, cu atât mai mare este frica. E greu s-o învingi, dar este posibil de a o face aliat sau de a-i contrapune un sentiment mai puternic.
Nu suntem neputincioşi în faţa fricii. Noi suntem capabili să ne luptăm cu ea şi să nu-i permitem să ne otrăvească viaţa.

Frica poate fi învinsă cu ajutorul recunoştinţei
Frica nu poate fi smulsă din suflet precum o buruiană din pământ. Imaginează-ţi că stingi lumina şi e întuneric beznă. Ce-i poţi contrapune? Este inutil să te lupţi cu întunericul sau să-l alungi. Îl poţi învinge doar cu lumină.

Frica este asemenea întunericului. Ea nu poate fi alungată, pur şi simplu. Cu cât mai mult încercăm să facem acest lucru, cu atât mai puternică devine. Forţa naşte contraforţă. Dar îi putem contrapune un alt sentiment, unul mai puternic. El va învinge frica precum lumina dispersează întunericul.

Cum se explică aceasta? Creierul nostru poate procesa într-un anumit moment doar un singur gând. Dacă îl ocupăm cu emoţii contradictorii fricii, atunci pentru ea nu rămâne loc. Antipodul fricii nu este vitejia. Doar cel viteaz tot are sentimentul fricii, dar acţionează în pofida lui. De aceea şi este numit viteaz.

Antipodul fricii este recunoştinţa. Doar cu ajutorul recunoştinţei poţi învinge frica. Dacă îţi vei aminti cinci lucruri, care îţi trezesc sentimentul recunoştinţei, atunci din frică nu va rămâne nici urmă. Pot fi lucruri foarte simple, precum capacitatea de a merge, a vedea, a vorbi, a citi. Poate fi automobilul tău, apartamentul, oamenii pe care îi iubeşti şi care te iubesc…

Noi considerăm aceste lucruri fireşti. Înţelegem importanţa lor doar atunci când le pierdem. Dacă nu mai poţi merge, începi să înţelegi ce fericire este să mergi.

Este necesar de conştientizat cât mai des aceste lucruri şi atunci viaţa va deveni mai plină şi mai bogată.

Scopurile mari sunt eclipsate de către frică
O altă modalitate de a învinge frica este concentrarea pe scop. Frica ne poate învinge doar atunci, când am pierdut din vizor scopul. Scrie săptămânal cele mai importante scopuri. Imaginează-ţi cum va fi viaţa ta, atunci când ele se vor realiza.

Vei descoperi că visând la scopuri nu mai ai sentimentul fricii. Va trebui să cheltuieşti zilnic câteva minute pentru aceasta, dar inacţiunile şi frica ne răpesc mult mai mult timp.

Este adevărat că peste un anumit timp frica revine, dar tu eşti mult mai calm, deja. În acest caz, frica este un semnal că trebuie să-ţi aminteşti de scopurile tale.

Zece sfaturi practice
Dacă eşti dominat de frică, citeşte aceste zece sfaturi:
1. Întreabă-te: „Ce s-a întâmplat cu fricile mele din trecut?” Vei înţelege că doar 5% dintre toate fricile tale au devenit realitate. Întreabă-te cât de argumentate sunt temerile tale? Poate că îţi faci griji degeaba?
2. Scrie cinci lucruri care-ţi trezesc sentimentul de recunoştinţă. Spune-ţi: „Până acum totul a fost în ordine, şi cu această problemă mă voi isprăvi”.
3. Unele situaţii, de care ne este frică, pot apărea în viitor în viaţa noastră, dar e posibil să nu apară niciodată. De ce să-mi fac griji astăzi?
4. Convinge-te pe tine că ziua de azi va avea un final fericit. Şi cea de mâine la fel. Viaţa este compusă din zile separate, care vin una după alta.
5. Dacă frica este prea mare, discută cu un învingător. În prezenţa lui, frica ta va dispărea.
6. Acţionează. Nu este uşor atunci când eşti dominat de frică, dar este necesar. Frica este mai puternică anume atunci când nu acţionăm.
7. Nu te întreba niciodată dacă vei reuşi. Întrebarea trebuie să sune altfel: „Cum voi reuşi?” orice s-ar întâmpla, vei găsi soluţia corectă.
8. Imaginează-ţi situaţii de succes. Inventează o istorioară despre tine cu un final fericit.
9. Ascultă muzica care-ţi place. Frica va dispărea, ca şi cum nici nu a fost.
10. Citeşte jurnalul tău de succes. Imediat îţi vei aminti că eşti un om norocos şi nu ai nici un temei să te nelinişteşti.

Frica poate fi şi otravă şi medicament
Uneori este bine de folosit o doză de frică drept factor stimulator. Ea trebuie tratată precum otrava. O doză mare poate fi fatală, iar o doză rezonabilă – cel mai bun medicament. De aceea învingătorii nu au nimic împotriva impulsurilor fricii. Însă ei nu-i permit să-i domine.

Învingătorii au înţeles demult că o anumită doză de frică poate fi un stimulator puternic. Ei spun: „Dacă nu am nici un sentiment de frică înainte de a face acest pas, înseamnă că este un pas prea mic pentru mine”.
Învingătorii interpretează frica drept indiciu al faptului că se află pe drumul cel corect. Ei au reuşit să încheie un pact cu frica lor şi o consideră factor stimulator al avansării personale.

Catastrofele
Învingătorii nu evită catastrofele. Ei ştiu că în viaţa lor vor fi neapărat momente triste. Nimeni nu este capabil să fugă de ele. De aceea foloseşte următoarele sfaturi:
- Este pierdere de timp şi energie să te nelinişteşti din cauza posibilităţii ca ceva trist s-ar putea întâmpla.
- Învingătorii ştiu că au suficiente forţe şi destulă înţelepciune, pentru a depăşi momentele grele din viaţă.
- Catastrofa este o posibilitate de a începe totul de la zero.
- Catastrofele sunt părţi componente importante ale vieţii noastre (nu este neapărat să le cauţi). Richard Bach scria: „Ceea ce omida poate considera sfârşitul lumii, de facto este momentul naşterii fluturelui”.

Perceperea pozitivă a vieţii
Învingătorii cred precum copiii. Ei, de exemplu, sunt convinşi că viaţa lor este dirijată de o forţă divină şi totul are un anumit sens. Este adevărat că nu întotdeauna este posibil să descoperi acest sens imediat, alteori este nevoie de multe căutări.

Unii interpretează o astfel de percepere ca naivitate. Dar care este alternativa? Să crezi, pur şi simplu că succesul şi insuccesul se distribuie haotic? Cel care nu vrea să se considere jertfă a întâmplării, dar caută sensul, se simte mult mai confortabil.

Pe de o parte, învingătorii caută sensul, iar pe de alta, se consideră un firicel de nisip în spaţiul cosmic. Ei sunt conştienţi că lumea nu se învârte în jurul lor. Viaţa este un joc. Greşelile, în acest joc, nu capătă o valenţă atât de mare. Chiar dacă ai eşuat, poţi începe jocul din nou, în orice moment.

La prima vedere, principiile expuse pot părea contradictorii. Dar nu este chiar aşa. Dacă privim viaţa ca pe un joc şi, în acelaşi timp, căutăm sensul ei, intercalăm superficialitatea cu profunzimea gândirii. Aceasta ne permite să percepem frica mult mai relaxat.

Încrederea că tot ce se petrece cu noi are un sens profund, întăreşte încrederea în forţele proprii. Căutarea sensului permite evitarea superficialităţii.

Acestea sunt versul şi reversul monedei şi una nu poate exista fără cealaltă. Seriozitatea şi jocul se completează unul pe celălalt. Cel care ia viaţa ca pe un joc şi, în acelaşi timp, caută sensul ei, nu va fi torturat de posibilele stări de frică.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Autor:Valentin Dolganiuc, autorul cursului de Educatie Financiara.

Popularity: 1% [?]

Motto: „Cel care vrea să facă ceva, caută soluţii. Cel care nu vrea să facă nimic, caută motive.”

Principiul nr. 22: Fii responsabil pentru viaţa ta

Un proprietar l-a trimis pe angajatul său în oraş ca să vândă portocale. Seara, angajatul a raportat:
- N-am avut noroc. Toţi oamenii au spus că eu vând portocalele prea scump, de aceea n-am vândut nimic.
- Îmi pare rău că ai mai puţină minte decât o portocală, i-a răspuns proprietarul.

Angajatul s-a supărat, însă, proprietarul a luat o portocală şi l-a întrebat:
- Ce se va întâmpla, dacă strâng portocala în mâini?
- Va curge suc, a răspuns angajatul.
- Corect. Dar dacă o lovesc cu un ciocan?
- La fel va curge suc.
- Dar dacă o striveşte un măgar cu copita?
- Oricum va fi suc.
- Acesta-i secretul, a zis proprietarul. Orice ai face cu portocala, oricum va curge doar ceea ce este în ea. În creierul tău este inoculată aptitudinea de a reacţiona la situaţiile care se creează în viaţă. Tu cedezi această aptitudine altora, învinuindu-i de propria ta prostie.

Atunci când lucrurile merg altfel decât ne-am dori, de regulă, dăm vina pe circumstanţe sau pe alte persoane. Dăm vina pe criza economică, pe părinţi, pe soţie, pe companie, pe sănătate, pe şef etc.

Am auzit, nu o singură dată, următoarele:
„Dacă nu se întâmpla acest lucru, atunci eu…”;
„Dacă aş fi avut mai mult timp sau mai mulţi bani, atunci eu…”;
„Aveam dispoziţie bună, până când tu…”.

Toate aceste enunţuri au un numitor comun: toţi şi toate sunt de vină, numai eu nu. Dar cel care pune responsabilitatea pe umerii altora, le dă şi putere, în acelaşi timp.

Chintesenţa nu e în circumstanţe, ci în modul în care ne folosim de ele

Poţi deveni un învingător, doar atunci când eşti responsabil, sută la sută, de propria viaţă. Desigur, nu porţi responsabilitate pentru toate circumstanţele, care se creează în viaţa ta. Dar de modul în care reacţionezi şi cum le interpretezi, eşti responsabil doar tu. Posibil că nu porţi nici o vină pentru situaţia economică, în care ai nimerit. Însă numai tu eşti responsabil de modul în care te vei comporta.

Poţi folosi situaţia nefavorabilă ca pretext pentru scuză: „ Acum trebuie să fiu de două ori mai precaut”. Sau poţi întrezări noi şanse: „Nu mai am ce pierde. Mai jos n-am unde să cad”.

Responsabilitatea este îndemânarea de a răspunde corect la situaţiile create. Răspunsul este corect, dacă te axezi pe scopul tău şi nu permiţi nimănui să te abată din drum.

Bernard Show a expus acest gând astfel: „Noi ne-am deprins să învinuim circumstanţele de toate relele noastre. Eu nu cred în nici o circumstanţă. Cel care vrea să obţină succesul în viaţă, merge şi găseşte acele circumstanţe de care are nevoie. Dar dacă nu le poate găsi, atunci le creează personal”.

Cel care-şi declină responsabilitatea, nimereşte în prizonierat. Cel care este responsabil, devine liber.

Victor Frankl a fost unul dintre cei mai de vază psihologi ai secolului XX. El a petrecut mulţi ani în lagărele de concentrare. Acolo i-a murit familia. El a fost torturat bestial, fiind aproape de moarte.

Fiind în prizonierat, Frankl a înţeles: „Nimeni, în afară de mine, nu are putere asupra atitudinii mele faţă de situaţii. Mă puteţi tortura, îmi puteţi omorî familia, dar gândurile mele îmi aparţin doar mie. Doar eu pot decide cum tratez o situaţie sau alta”.
El şi-a zis: „Dacă în aceste situaţii vitrege am putut să-mi păstrez personalitatea şi caracterul, atunci aceasta o poate face oricine”.

Frankl a exprimat observaţiile sale într-o singură frază: „Ultima libertate a omului este posibilitatea de a determina de sine stătător atitudinea sa faţă de orice situaţie complicată”.

În toate timpurile, milioane de oameni au fost luaţi în robie sau în prizonierat. Ei ar fi dat totul pentru a fi la fel de liberi ca noi. Trebuie să înţelegem cât de liberi suntem. Zilnic trebuie să răspundem la una şi aceeaşi întrebare: „Cum folosesc dreptul meu la libertate nelimitată?”

Alegerea zilnică

Mulţi înţelepţi au afirmat că în fiecare zi ne naştem iar şi iar. De ce? Pentru că zilnic avem şansa de a începe o viaţă nouă. Fiecare zi vine cu un cadou de nepreţuit – posibilitatea de a schimba tot ce ne încurcă să fim fericiţi. Bună dimineaţa, viaţă!

De regulă, nu observăm aceste şanse. Sau nu vrem să le observăm. De ce? Dacă recunoaştem că alegerea ne aparţine, atunci pierdem dreptul la scuze. În acest caz, totul depinde doar de noi. De aceea acordăm prea multă importanţă circumstanţelor, asupra cărora nu avem nici o putere. Şi rezultatul nu se lasă aşteptat prea mult: trăim nu aşa cum vrem. Ne autodistrugem.

Există diferite mijloace de autodistrugere. Putem omorî corpul, dragostea şi visul. Cei din jur, posibil, nici nu vor observa aceasta, dar noi, în acest caz, încălcăm legităţile naturii şi facem o crimă împotriva noastră. Mulţi presupun că nu le vor ajunge forţe, pentru a schimba circumstanţele şi a redobândi libertatea. În schimb, ei depun toate eforturile pentru a-şi păstra statutul de rob.

Oamenilor le este greu să recunoască că toată responsabilitatea le aparţine. Cel care-şi declină responsabilitatea, seamănă cu personajul din următorul banc.

Un tip se văicăra zilnic, în pauza de masă, colegilor de birou: „Iar tartine cu roşii şi caşcaval! Nu le mai pot suporta.” Aceasta a continuat câteva luni, până când colegii n-au mai putut răbda şi i-au zis: „Dacă nu-ţi plac tartinele cu roşii şi caşcaval, spune-i soţiei să-ţi gătească altceva”. „Cum? a replicat tipul. Eu doar nu sunt căsătorit. Singur îmi prepar tartinele”.

În viaţă, fiecare îşi prepară tartinele. Alegerea ne aparţine.

Responsabilitatea pentru carieră

Doar tu eşti responsabil de mărimea salariului tău. Compania nu are nici o responsabilitate pentru aceasta. Şeful nu este responsabil pentru avansarea ta. Soţia nu este datoare să deconecteze televizorul, să-ţi deschidă uşile de la garaj şi să te conducă până la ieşire.

Desigur că în viaţă lucrurile nu merg totdeauna aşa cum ne dorim. Dar numai tu decizi modul în care reacţionezi la o situaţie sau alta. Situaţiile nefaste pot frâna sau chiar pot opri mişcarea noastră, dar tu poţi decide să mergi spre scop, în pofida tuturor greutăţilor.

Putem doar să-l compătimim pe cel care ratează permanent şansa. Mai devreme sau mai târziu, va fi nevoit să răspundă la întrebarea: „Cum mi-am folosit capacităţile?” Nu ai dreptul să te fereşti de deciziile care te fac liber. Ar însemna să renunţi la luptă şi să recunoşti că ai ratat viaţa.

Responsabilitatea pentru relaţiile cu cei din jur

Nu este uşor să recunoaştem că suntem responsabili de reacţiile noastre, mai ales dacă a fost una neadecvată. Nu are sens să răspunzi la un conflict din motivul că acesta a fost declanşat de către altcineva. Confruntarea are alternativă. Dacă începem să alergăm după vipera care ne-a muşcat, va fi şi mai rău, deoarece otrava va ajunge mai repede în tot corpul. Mai bine să luăm un antidot.

În loc să te avânţi într-un conflict, aminteşte-ţi că suntem capabili să ne controlăm propriile reacţii. Poate te vor ajuta următoarele gânduri:
- Suntem cauza principală a atitudinii negative a celor din jur faţă de noi. Dacă recunoaştem aceasta, atunci schimbarea comportamentului personal este în puterea noastră.
- În spatele unui comportament agresiv al altuia, cel mai des, se ascunde frica. Posibil că el, pur şi simplu, se teme de superioritatea ta.
- Este mult mai simplu să modifici criteriile de apreciere ale oamenilor, decât pe ei înşişi. Poate că ai ridicat prea sus ştacheta şi nu poţi găsi omul care te-ar satisface pe deplin. În acest caz, dezamăgirile sunt determinate de aşteptările noastre, dar nu de comportamentul celor din jur.

Dacă cineva se comportă altfel decât ne-am dori, e cazul să ne amintim că avem dreptul să decidem care va fi răspunsul nostru. În acest caz, este indicat să luăm o pauză de câteva secunde, în locul reacţiei spontane şi să răspundem la următoarele întrebări:
1.Posibil că este o reacţie la comportamentul meu negativ din trecut?
2.Posibil că în spatele irascibilităţii acestei persoane se ascunde frica inferiorităţii? În acest caz, îl voi putea înţelege mai uşor şi îl voi putea ajuta.
3.Ce mă deranjează într-adevăr? Comportamentul sau discordanţa cu aşteptările mele? Sau poate cauza este propria neîncredere?

Recunoaşte că totul este în puterea ta

Trebuie să înţelegi că viaţa ta este aşa cum este, deoarece, la timpul respectiv, ai îndreptat-o în această direcţie. Doar după aceasta poţi lua o decizie conştientă de a schimba ceva. Înseamnă că ai preluat controlul asupra propriei vieţi.

Trăia cândva un înţelept bătrân, care cunoştea răspunsul la orice întrebare. Doi tipi au decis să-l păcălească.

Ei au ascuns la spate o păsărică şi s-au înţeles să-l întrebe pe bătrân dacă-i vie sau moartă. În caz că zicea că este vie, ei îi suceau repede capul şi înţeleptul n-ar fi avut dreptate. Dacă zicea că este vie, i-ar fi dat drumul şi înţeleptul iarăşi ar fi greşit.

Ei s-au apropiat de bătrân şi l-au întrebat: „Spune, e vie sau moartă pasărea pe care o ţin la spate?” Înţeleptul i-a privit liniştit şi le-a răspuns: „Orice aş spune, totul este în mâinile voastre”.
Poţi schimba tot. De la relaţiile tale cu cei din jur până la mărimea contului tău bancar. Poţi face acest lucru în ziua când vei lua decizia şi vei începe să acţionezi, deoarece eşti responsabil atât pentru acţiunile, cât şi pentru inacţiunile tale.

Doar de tine depinde dacă se vor materializa visele tale. Dacă te vei apuca de lucru chiar acum, atunci vei putea face, practic, tot ce vei dori. Ai destule forţe pentru aceasta. Dar fii atent: dacă nu-ţi manifeşti prea mult timp puterea de voinţă şi hotărârea, ele devin tot mai firave şi dispar.

Învingătorii sunt responsabili permanent şi nu cedează nimănui puterea asupra propriei vieţi. Ei ştiu că nu pot influenţa toate situaţiile, dar au încredere că totdeauna pot decide asupra atitudinii lor.

Ei ştiu că toate emoţiile negative pierd puterea asupra lor, atunci când sunt responsabili pentru propria viaţă.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

autor: Valentin DOLGANIUC

Popularity: 1% [?]