Evident, este vorba de o afacere in domeniul alimentatiei. Pentru ca, inainte de orice, omul trebuie sa se hraneasca, din acest motiv hrana ocupa si va ocupa intotdeauna prima pozitie pe lista sa de cheltuieli. Afacerea la care ne referim este cultivarea de produse ecologice. Consumul produselor ecologice a devenit aproape o necesitate. De la evenimentele de la Cernobil, oamenii si-au schimbat atitudinea fata de alimentatie. Cuvantul “bio” a devenit un cuvant magic, cu o incarcatura emotionala puternica. Mai mult, hranit din diverse scandaluri cu E-uri, din povestile despre vaca nebuna si puiul cu dioxine, precum si din dezbaterile in jurul produselor modificate genetic, cuvantul “bio” se afla deseori in centrul atentiei. Prin definitie, “bio” inlatura manipularile genetice si determina un contact corect din punct de vedere biologic cu plantele si animalele.

Restaurantele au inceput sa introduca produse de acest gen in meniu, iar proprietarii de pensiuni turistice, in special, se orienteaza din ce in ce mai mult in aceasta directie. De altfel, este suficient sa observam tendintele din Europa: se estimeaza ca foarte curand, pe aproape o zecime din suprafata arabila a batranului continent se vor cultiva produse ecologice, in ferme de dimensiuni mici sau mijlocii, axate pe nu mai mult de doua tipuri de produse. Tendinta se pastreaza si in Romania.

Fie ca este vorba de mici agricultori care obtin produse bio doar pentru consum propriu, fie de intreprinzatori cu ferme care se intind pe mai multe hectare, cu totii au intuit ca este vorba despre o afacere aflata la inceput, dar cu un imens potential de dezvoltare. De altfel, nici nu e nevoie de confirmari din partea expertilor daca ne gandim ca una dintre obsesiile actuale o reprezinta pastrarea sanatatii.

Sursa:ideideafaceri.ro

Indiferent de ce spun oamenii sau sursele Mass-Media acum este timpul cel mai potrivit pentru a incepe afacerea personală. Aduce-ţi-vă aminte de istorie – fiecare criză în economie după al Doilea Război Mondial a durat în jut de 10 luni după care urmă o creştere ce continua cam 50 de luni. Iar aceasta înseamnă că nu-i moment mai potrivit decât criza pentru a începe să lucrezi la realizarea visului tău de a începe o afacere proprie de succes.

1. Totul este mai ieftin.

Acum este cel mai potrivit moment pentru cumpărături avantajoase în orice sferă – începând cu pământul şi terminând cu mobila de oficiu şi diverse echipamente. Acum este momentul benefic de a intra pe piaţa imobilului şi cea de fonduri. Mulţi oameni au aşteptat ani de zile să intre pe această piaţă şi iată că momentul a sosit.

2. Puteţi angaja specialişti înalt calificaţi.

La momentul actual sunt o mulţime de specialişti de o calificare înaltă care pot fi angajaţi de D-stră contra unei sume de bani nu atât de mari. Visaţi să da-ţi startul companiei D-stră în sfera tehnologiilor, tocmai acum sute de ingineri aşteaptă să fie angajaţi de D-stră. Vâ gândiţi la o firmă ce oferă servicii, o mulţime de contabili aşteaptă această oportunitate.

3. Oamenii sunt în căutarea furnizorilor noi.

Pentru companiile noi acum sunt deschise toate oportunităţile. Chiar dacă preţurile D-stră sunt mai mari oricum aveţi şanse să obţineţi succesul în afacerea D-stră. Aveţi prioritatea prospeţimii pe piaţă. Acum multe companii caută cu disperare parteneri noi care sunt gata să ofere metode mai avantajoase, mai bune sau inovative pentru livrarea produselor sau serviciilor.

4. Taxe mai mici.

Întreprinzătorii beneficiază acum de taxe mai mici în comparaţie cu un lucrător obişnuit. Adăuga-ţi această prioritate în lista D-stră.

5.Prietenii şi cunoscuţii nu mai doresc să investească banii în piaţa acţiunilor şi cea imobiliară.

La rândul său aceasta înseamnă că ei ar putea să dorească să investească banii în compania D-stră în faza începătoare sau mai avansată. Prioritatea este că ei vă cunosc, au încredere în D-tră şi dacă le arătaţi un business plan bun şi nişte estimări reale aţi putea face rost de mai mulţi bani mult mai rapid decât prin bancă.

6. Furnizorii oferă servicii mai bune.

Chiar dacă piaţa reală a creditelor este închisă, creditele de tip B2B există şi sunt folosite. Companiile cu perspectivă caută investitori iar aceştia caută aceste companii.

7. Puteţi obţine un PR bun jucând contra tendinţelor.

Surselor Mass-Media le plac devierele şi dacă aţi ales timpul crizei ca şi start pentru afacerea D-stră asta înseamnă că sunteţi în atenţia oamenilor.  Iar această înseamnă că aveţi şansa să căpătaţi o publicitate mai mare demonstrând o intrare în piaţă cu idei noi.

8.Puteţi cumpăra tot de ce aveţi nevoie la licitaţie.

Majoritatea lucrurilor le puteţi procura la licitaţie la un preţ mai redus.

9. Puteţi face afaceri profitabile.

În timp de criză apar posibilităţi de a lua în arendă sau a cumpăra în leasing uzine cu echipament la un preţ foarte convenabil din simplu motiv că mulţi întreprinzători îşi inchid uzinele sau reduc personalul şi vor să scape de diverse lucruri.

10. Şi în sfârşit, ţi-ai pierdut serviciul şi trebuie să te ocupi cu ceva.

Câteodată cea mai bună soluţie este cea în care sunteţi atras datorită circumstanţelor. Nu este nimic rău în a crea o sursă noua de venit şi de a câştiga bani cât de repede posibil.

Şi încă ceva, mulţi îşi reduc afacerile sau le închid ceea ce înseamnă că aveţi mai puţini concurenţi.

Succes!

Sursa:entrepreneur.com
Traducere si adaptare: Nahaba Radislav

Cei cu o inaltime prea mica ori prea mare, prea slabi sau supraponderali, au mari difcultati in a-si gasi haine sau incaltari pe masura. De exemplu, gasirea unei perechi de pantofi de marimea 51 si chiar mai mare pentru barbati, ori 44 si peste pentru femei este aproape imposibila, aceste persoane fiind nevoite fie sa apeleze la rudele din strainatate, fie sa si le comande la un atelier particular. Astfel, deschiderea unui magazin special adresat lor se poate dovedi o afacere profitabila, mai ales ca persoanele respective sunt dispuse sa plateasca in plus pentru a avea lucrurile de care au nevoie, fiindca oricum platesc in plus, imbracamintea si incaltamintea facandu-si-o numai pe comanda. Bineinteles ca nu este obligatoriu sa va limitati numai la imbracaminte si incaltaminte. Cu timpul va puteti extinde afacerea si cu alte produse solicitate de clientii dumneavoastra. Puteti vinde, de exemplu, scaune speciale pentru masini sau de interior, ori diverse alte accesorii. Nu trebuie neaparat ca magazinul sa fie ultracentral, mai important este ca el sa fie cochet si… spatios, cu specificul bine conturat. Este suficient sa va faceti reclama si curand vi se va duce vestea, mai ales ca, cel putin deocamdata, concurenta pe piata romaneasca este nula.
Monografii contabile

Emilian Heresecu, patronul firmei Lucy Hera, a intuit foarte bine oportunitatea de afaceri: “Plecand de la o problema personala, cauzata de faptul ca m-am ingrasat foarte mult si observand ca nu-mi pot gasi haine pe masura mea, m-am gandit ca ar fi bine sa incep sa fac eu aceste haine.” A inceput in 1996 cu o investitie minima (aproximativ 300.000 de lei) constand in cateva articole de imbracaminte XXL pe care le desfacea intr-o incapere auxiliara din magazinul sotiei sale. Perioada de inceput poate fi considerata si ca o testare a pietei. De la acea incapere a trecut la un butic stradal, demolat ulterior, odata cu alte constructii similare. Din aprilie 2002 a deschis primul magazin cu „haine pentru grasi si grasuti”, situat in apropierea Garii de Nord. Investitia necesara demararii afacerii a acoperit chiria spatiului si amenajarea lui: zugravit, rafturi pentru marfa, cabina proba. Pozitionarea excelenta a fost un atu important: l-a ajutat sa se faca repede cunoscut, zona fiind una cu trafic intens, iar Gara constituia un reper clar si foarte usor de gasit, atat de bucuresteni, cat si de cei aflati in trecere prin Capitala. Problema cea mai importanta era identificarea unui croitor si a unui furnizor de materiale care sa asigure tot stocul de marfa necesar pentru aprovizionarea magazinului. Dl. Herescu a identificat la Slatina un partener de afaceri care, ca si el, a sesizat potentialul acestei afaceri. A semnat un contract de fidelitate si are astfel asigurata marfa pentru magazin.  Partenerul din provincie se ocupa cu achizitionarea materialelor textile si apoi cu croirea lor. Materialele folosite (bumbac, lana) precum si celelate accesorii sunt noi si toate sunt produse in tara. Chiar daca este vorba de haine mai speciale, datorita dimensiunilor mari, tendintele modei nu sunt neglijate. Astfel se poate spune ca, din acest punct de vedere, persoanele supraponderale nu sunt discriminate. Ele pot purta jeans, pantaloni de catifea raiata sau veste si pantaloni de camuflaj. Spre exemplu, in sezonul de vara s-au bucurat de succes camasile de tip „hawaiana”, care au fost printre cele mai vandute articole. Aprovizionarea magazinului se face de doua ori pe anotimp, asigurandu-se astfel stocuri de marfa suficiente.

Hainele produse la Slatina si vandute in Bucuresti sunt toate noi, nu exista nimic „second hand”, cu marimi disponibile intre 52 si 68! Gama de articole cuprinde: blue jeans, pulovere, costume de baie, maiouri, camasi, indispensabili, pantaloni lungi (din stofa, catifea raiata), pantaloni scurti, pijamale, hanorace, tricouri (cu maneca scurta si lunga), tricouri cu guler si encoeur, costume de trening. Doamnele au la dispozitie si compleuri, fuste, rochii, bluze. Chiar daca hainele vandute au marimi mari si foarte mari, preturile nu sunt proportionale. Si aceasta in conditiile in care la o haina marimea XXL intra de doua ori mai mult material decat la una cu o marime obisnuita. In cazul ca exista vreun client care totusi nu-si gaseste in magazin haine cu marimea potrivita, i se iau masurile si i se face articolul dorit pe comanda. “A venit la un moment dat un calugar din Suceava care avea 280 de kilograme si a cerut pantaloni marimea 74, adica 180 de centimetri peste burta. Desi nu aveam marimea respectiva, am facut pantalonii la comanda”, isi aminteste patronul. De asemenea, persoanele care nu pot ajunge la magazin primesc hainele dorite prin colet postal, cu plata ramburs. Afacerea a fost promovata prin intermediul unor panouri publicitare amplasate stradal si la metrou, prin tiparirea unor fluturasi si prin intermediul unor materiale aparute in mass media. Dar cea mai buna reclama o fac clientii care se imbraca la magazinul cu haine pentru grasi si grasuti: ei sunt multumiti si apoi recomanda magazinul si altora. Componenta sociala a afacerii poate sluji si ea la promovare. Sunt nenumarate intalniri, congrese, simpozioane pe diverse teme de interes pentru persoanele supraponderale si la toate aceste manifestari prezenta unor materiale publicitare despre afacere este mai mult decat indicata. Poate parea surprinzator, dar relativ la productia si desfacerea hainelor pentru supraponderali, situatia de la noi nu este diferita de cea din S.U.A. (pastrand proportiile cuvenite). Este cunoscut faptul ca in Statele Unite obezitatea este deja o problema de interes national, 32% din populatie (65 de milioane locuitori)  fiind supraponderali.  O piata cu adevarat extraordinara, si cu toate acestea intr-o metropola cum este New York, de exemplu, exista mai putin de 10 magazine care vand haine pentru grasi. Iar magazinele cu incaltaminte masura XXL sunt si mai putine. Atat specialistii in marketing cat si persoanele direct interesate – supraponderalii – considera ca intreprinzatorii ar trebui sa exploateze aceasta oportunitate de a face bani.

Autor: Mirela Rosu



Asta se intampla prin 1950. A fost punctul de start al unei afaceri simple, care consta in achizitionarea de acordeoane din tara si vanzarea lor la Bucuresti, prin intermediul unui magazin de instrumente muzicale de pe Lipscani. La magazinul acela a invatat Gheorghe Barbulescu meserie. Si asta i-a permis sa isi deschida, la inceputul anilor ’50, propriul magazin, undeva in apropierea Pietei Unirii. “Eram vreo 30 de comercianti acolo, eu singurul roman, restul evrei. Locul era bun, ca acolo intorceau vreo patru tramvaie si se creau o aglomeratie si-o harmalaie de nedescris. Ma ocupam cu patefoane dintr-acelea cu palnie de alama, care se vand acum cu 30 de milioane de lei, dar m-am extins si la acordeoane, muzicute, viori.”

Afacerea a mers foarte bine, dar, din pacate, comunistii proaspat veniti la putere au avut un cuvant decisiv de spus vizavi de initiativa sa privata. Sicanele de tot felul la care a fost supus l-au determinat sa inchida afacerea si “sa se incadreze in campul muncii”, la proaspat infiintatul magazin “Muzica” (in 1954).

Aproape 40 de ani director la “Muzica”
Perioada petrecuta aici, aproape 40 de ani, a insemnat realizarea profesionala pentru Gheorghe Barbulescu: specializari in strainatate, cursuri de perfectionare, vizite in toate tarile socialiste plus Franta, Italia, RFG, o acumulare continua de experienta. Spune ca el a influentat infiintarea la Reghin a fabricii de instrumente muzicale, insistand ca acolo era cel mai bun material. De altfel, „in doua tari din lume se gaseste lemn de calitate, pentru instrumente: in Romania si in nordul Iugoslaviei. Cel mai bun e insa la noi – paltin cret de pe Valea Burgului. Din pacate, comunistii au taiat padurile in nestire. Faceau din lemn de rezonanta cercuri de gimnastica pentru export”.
Si astazi, dansul continua sa-si faca tot de la Reghin aprovizionarea pentru magazinul sau din Piata Lahovari, dar intr-o mai mica masura. Pentru ca „aproape 70% din material mi-l procur prin dezmembrarea instrumentelor muzicale care nu se mai pot folosi si pe care le cumpar de la diferiti clienti”. O parte din acest material este folosit la repararea altor instrumente, dar cea mai mare parte a pieselor ramase, in special cele din alama, sunt cumparate de diverse baruri si restaurante pentru decoratii interioare. „Am fost uimit sa vad cate localuri sunt interesate de instrumentele muzicale, in special de cele inutilizabile. Probabil ca moda vine din Italia, unde este obiceiul sa fie atarnat in fiecare casa cel putin un instrument”.
cd lumanari

Un domeniu cu putini profesionisti
Fiind singurul expert recunoscut oficial, dupa cum sustine, crede ca “mai toate instrumentele sunt falsuri. Pe toate viorile gasesti scris Stradivarius si acest lucru nici macar nu e considerat o escrocherie, caci se considera ca este reprodus modelul original. Asa ca, mare atentie la ce cumperi si mai ales la ce pret cumperi!” Gheorghe Barbulescu a vazut de-a lungul vietii si viori de mare valoare. „Stradivarius a facut aproximativ 1.000 de viori.

Acum, in lume, nu circula decat vreo sase. Mie mi-au trecut prin mana  cinci viori de acest fel (…) Cand vad o vioara, eu nu ma uit la eticheta: ma uit cum e lucrata in interior, cum e lacul si cat de veche e. Daca vezi mii si mii de viori, poti face din ochi diferenta dintre un fals si un original. Imi trebuie doar cateva minute ca sa spun daca o vioara e de fabrica sau e facuta de maestru”. Tarifele pe care le practica pentru evaluari si reparatii sunt mici pentru ca doar asa iti poti face azi o piata in domeniu. “Daca vrei sa te imbogatesti peste noapte, nu tine. Dar, cu putina rabdare, poti scoate un profit bun”. Spre exemplu, o evaluare costa doar 150.000 de lei, la reparatii preturile sunt mai mari. “Azi, in Romania, reparatia instrumentelor muzicale este o problema, pentru ca mana de lucru este rara si scumpa. Un mester de la Reghin prefera sa construiasca o vioara pe care ia sapte-opt milioane de lei, in loc sa repare una cu maximum 500.000 de lei.”

Despre meseria lui, crede ca e una din cele mai usoare. „Nu e mare filozofie sa desfaci o vioara, sa vezi cum vine  un calus. Nu-ti trebuie decat rabdare”. Acum cauta sa predea stafeta vreunui pusti pasionat de instrumente, dar nu a gasit inca omul potrivit. „Poate ca unora aceasta meserie li se pare monotona. Nu si mie. Este atat de mult de lucru… Iti trebuie doar pasiune”.

Autor: Cristian Gerea



Intr-o comuna situata la 60 km de Bucuresti, Ciprian Lazar produce mobilier. Nu din lemn, nici din pal melaminat, ci din… tevi din PVC, cum sunt cele folosite in instalatii. Sub mainile sale, 6 metri de teava si 16 fitinguri (coturi si teuri) se imbina frumos si se transforma usor-usor, in numai doua ore, intr-o masuta cocheta de cafea, ce poate da stralucire oricarei sufragerii. “Instrumentele mele de baza sunt ruleta  si ferastraul”, spune Ciprian. “Cat despre designul pieselor, asta tine doar de imaginatie. Odata ce ai facut primele piese, iti dai seama ca ai putea construi orice iti trece prin cap.” Si, intr-adevar, pe agenda lui de lucru se afla proiecte dintre cele mai diverse: etajere, cuiere, biblioteci, suporturi pentru prosoape, mobilier de terasa, ba chiar fotolii si canapele. Daca spunem si ca profitul la sfarsitul unei zile de lucru este de cel putin 1.500.000 de lei, atunci in mod logic se naste intrebarea: ce afacere poate fi mai atractiva?

Cum se realizeaza o piesa de mobilier

“Practic, orice piesa de mobilier de acest tip este, de fapt, un cadru realizat din tevi si fitinguri, caruia i se ataseaza diverse alte elemente – i-ai pus o placa de geam, ai obtinut o masuta; i-ai pus perne invelite in tapiterie, ai obtinut o canapea; i-ai pus rafturi, ai obtinut o biblioteca etc.”, explica Ciprian Lazar. “Peste 80% din activitate inseamna, asadar, sa construiesti acest cadru, conform indicatiilor din schita viitoarei piese. Practic, totul ca un joc in care nu trebuie decat sa debitezi tevile, sa le imbini cu ajutorul fitingurilor si sa faci apoi o finisare de ansamblu.

Finisarea e importanta, pentru ca, dupa ce ai terminat cadrul piesei, trebuie sa-i dai un aspect mai comercial, adica toate suprafetele lui sa fie netede si colorate uniform. Asta se face prin vopsire – o operatie mai sensibila, care e de preferat sa se execute intr-un spatiu deschis, ca sa nu se acumuleze vapori. Scopul este sa obtii un aspect fara imperfectiuni si pentru asta trebuie sa stapanesti cateva lucruri – de exemplu sa stii sa aplici corect vopseaua, fara sa strici stratul precedent si, totodata, fara sa faci risipa. Iti trebuie o oarecare perioada de antrenament.”

Afacerea se poate incepe imediat

“Am demarat activitatea in vara anului trecut, dupa ce am luat o documentatie prezentata in «Idei de AFACERI»” (vezi finalul articolului), spune Ciprian Lazar. “Mi-a placut simplitatea ideii, precum si faptul ca nu aveai nevoie de experienta ca sa te-apuci de treaba. De altfel, tin minte ca la numai cateva zile dupa ce primisem documentatia deja facusem prima piesa, o masuta. Debitarea tevilor la dimensiunile necesare a durat mai putin de o ora, dupa inca 10 minute aveam deja construit cadrul, apoi finisarea completa a mai durat vreo ora si jumatate. Atunci mi s-a parut ca a iesit super, acum spun ca a iesit binisor.”

Trebuie sa stiti de unde sa va aprovizionati cu tevi si fitinguri

“Problema cea mai mare atunci, la inceput, a fost aprovizionarea cu coturi si teuri. Aveam adresa furnizorului in documentatie, dar am zis sa iau ce gasesc la magazinele si depozitele din zona mea, ca nici n-aveam nevoie de prea multe bucati. Am descoperit atunci ca tevi se mai gasesc, dar cu fitingurile e mai greu. Motivul, paradoxal, e ca tie iti trebuie unele foarte simple, fara filet, fara garnitura de etansare, fara alte elemente. In orice Romstal gasesti coturi si teuri, dar sunt de tip usor (prea fragile) sau din polipropilena (se imbina prin termosudare, n-ai ce face cu ele). Asa ca m-am aprovizionat direct de la furnizorul recomandat in documentatie, care ofera fitinguri de tip greu – acestea sunt cele potrivite – si care, in plus, poate face si la comanda, daca vrei ceva mai special.
Pe piata ar mai fi si fitinguri aduse din Ungaria, foarte potrivite ca forma si aspect, dar sunt prea scumpe. Sa dai 37.000 de lei pe un cot sau teu este enorm. Eu le iau cu 7.000 de lei bucata.”

Cine sunt clientii

“Primele trei luni am lucrat numai pentru cunostinte, aproape numai masute de cafea pentru ca stapaneam deja foarte bine proiectul si aveam si cerere. Dupa care am diversificat – ba niste rafturi pentru debara, ba un cuier, ba o bancheta pentru terasa, dar tot masutele au ramas de baza. In toamna trecuta, am mers si pe colaborari cu doua magazine de mobila din Bucuresti, pentru partea de vanzare, si am fost foarte multumit. Piesele se vand bine, pentru ca, daca le lucrezi cu atentie si le finisezi frumos, capata un aspect foarte interesant; se vede imediat ca sunt altceva decat ce gasesti in mod obisnuit pe piata.”

Concurenta practic nu exista

“Concurenta vine dintr-o singura directie, de la produsele din tevi de metal. La Mobexpert, sa zicem, gasesti o masuta cu cadru din teava neagra si placa de geam la pretul de 2.700.000 de lei. Eu pot sa fac o masuta practic identica, folosind tevi din PVC, si s-o dau cu 1.500.000, in conditiile in care materialele ma costa maximum 50%. Plus ca PVC-ul, care-i un plastic pana la urma, e mai prietenos, nu-i asa de greu ca metalul si se intretine foarte usor.
Exista insa alte produse unde nu ai concurenta, de exemplu proiectul pe care incerc acum sa-l pun la punct – un set complet de mobila de sufragerie, realizat in intregime din tevi si fitinguri, asa cum am vazut pe un site american: canapea cu trei locuri, doua fotolii (din teava de 110 diametru), masuta de cafea, biblioteca, suporturi pentru plante – toate vopsite intr-o culoare deschisa si cu tapiterie asortata. Asa ceva chiar ca nu exista pe piata romaneasca. Dar, repet, finisarea e foarte importanta. Poate ca atunci cand vezi prima data un fiting, asa cum il iei de la furnizor, te gandesti ca-i cam inestetic (e murdar, mai are bavuri), dar operatia de finisare, cu slefuire si vopsire, ii da o cu totul alta fata.
Plus ca poti face o mie si-una de combinatii: de exemplu, am incercat la un moment dat ceva de efect – invelirea tevilor in folie auto-adeziva de culoare deschisa (crem), pastrand fitingurile negre. A iesit perfect. Ce nu am incercat inca a fost sa lucrez cu tevi indoite la cald; daca ajungi sa stapanesti bine procesul, atunci chiar ca nu  mai ai limite, poti sa faci ce vrei si sa te inspiri de oriunde.”

Sursa:ideideafaceri.ro