In realitate, un singur lucru e important: ca mesajul dvs. sa ajunga la cine trebuie. Asadar, cunoasteti-va potentialul client, si concentrati-va asupra lui, personal. Asta e cheia. Decizia de a cumpara nu o ia o masa de oameni, ci un barbat sau o femeie care citeste ziarul preferat dimineata, in bucatarie, sau urmareste seara, la televizor, emisiunea care il intereseaza.

Pentru foarte multi intreprinzatori, cautarea de noi clienti seamana cu pescuitul la copca: fac o spartura in gheata, leaga de firul unditei o momeala oarecare, o scufunda in apa si asteapta, in speranta ca ceva-ceva tot s-o prinde. Ce nu inteleg acesti oameni este ca, in primul rand, nu trebuie sa sparga gheata oriunde, conteaza sa o sparga in locul optim. Si, in al doilea rand, nu inteleg ca trebuie sa foloseasca momeala potrivita pentru tipul de peste pe care vor sa-l prinda.

A alege locul optim pentru a va lansa oferta inseamna sa identificati locul unde este cel mai probabil sa se afle clientii pe care ii vizati. Iar pentru asta nu trebuie decat sa le intocmiti acestora un portret-robot, pe principiul ca, stiind cam ce fel de oameni sunt, puteti sa va dati seama destul de exact si unde ii gasiti. Ca urmare, raspundeti la intrebarea: “Cine este clientul meu?”, iar raspunsul s-ar putea sa fie ceva de genul:

1. Are intre 25 si 35 de ani;
2. Este casatorit;
3. Locuieste pe o raza de 5 km in jurul reperului cutare;
4. Are copii de scoala primara;
5. Conduce masina personala cel putin 100 km pe saptamana.

Daca nu sunteti in masura sa enumerati rapid cinci astfel de caracteristici ale oamenilor pe care vreti sa vi-i transformati in clienti, afacerea dvs. nu va ajunge prea departe. Ca sa va fie mai usor cu raspunsul, ganditi-va la cei mai buni 10 clienti ai dvs. in momentul de fata. Ce au ei in comun?

Odata intocmit portretul-robot, lucrurile devin mai clare. Ati descoperit, sa zicem, ca tintiti spre un segment format din oameni de afaceri de un anumit calibru. Ce locuri frecventeaza acestia? Restaurante de lux, Camere de Comert, centre de afaceri, aeroporturi, hypermarket-uri? Foarte bine.

Poate ca nu veti putea sa amplasati panouri publicitare cu oferta dvs. in locurile respective, dar cu siguranta veti putea sa cumparati reclama in publicatiile care se distribuie gratuit acolo. In plus, se poate miza pe faptul ca orice asemenea potential client conduce o masina mai “suparata”, ca urmare luati in vizor service-urile auto ale marcilor notorii, precum si benzinariile sau spalatoriile cu o anumita tinuta.

Am ajuns acum la “momeala”. “Momeala” inseamna o oferta care raspunde unei anumite nevoi a “pestilor” vizati. Pastrand exemplul de mai sus, al oamenilor de afaceri, si presupunand ca ati editat un ghid (“Vizita de afaceri in strainatate”), “momeala” dvs. va suna in felul urmator: “Calatoriti des peste hotare, in interes de afaceri? Ghidul X va arata cum sa evitati orice situatie neplacuta si cum sa cheltuiti cat mai putini bani!”

Punct ochit, punct lovit! Fara cheltuieli inutile de reclama! Si asta doar pentru ca ati sacrificat putin timp gandindu-va cine e clientul dvs. si unde il gasiti.

Sursa: ideideafaceri.ro

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Deci sa presupunem ca ai un restaurant si vrei sa-i faci publicitate. Probabil ca ai multe idei deja cu privire la asta dar uite pe asta inca n-ai probat-o la sigur.

Poanta consta in faptul de a da fiecarui client dupa prinz in loc de 1 desert – 6(!).
O coptura va manca el pe loc, ei hai inca doua daca se straduie tare, dar mai ramin inca 3. Le va duce la oficiu si va spune fiecarui despre restaurantul D-stra.

Doar cu citiva lei pornesti o reclama care se va raspindi ca un virus.

Succes!



Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

O afacere inceputa cu 20.000 $
Una dintre firmele care se ocupa cu succes de amenajarea si intretinerea acvariilor este Zoo, condusa de Marian Ilie. Istoria sa este simpla: “In  ’90 am vazut la Viena pentru prima oara un pet-shop adevarat si nu mi-a venit sa cred – eu eram obisnuit cu borcanele cu pesti de la Obor! – si atunci mi-am dorit sa pot deschide si eu unul in tara!”. Si asta a si facut. La intoarcerea  in tara, a testat mai intai piata vanzand animale de acasa, apoi a inchiriat un spatiu, iar in ’98, impreuna cu asociata sa, Viorica Buica,  a deschis un pet shop pe strada Selari, in centrul istoric al Bucurestiului..
Capitalul de pornire a fost de 20.000 $. Amenajarea  si comercializarea acvariilor a fost prima alternativa oferita clientilor, ca urmare  primii bani au fost cheltuiti pentru geamuri, silicon, suduri etc. care permiteau sustinerea tonelor de apa de pe pereti etc. Incet-incet, Marian Ilie si-a perfectionat aparatura: filtre pentru apa, instalatii cu termostat, instalatii de oxigenare a apei, instalatii de iluminat si de-abia apoi a investit in pesti si animale. “Toata amenajarea asta e foarte importanta. Ganditi-va ca intervine o boala necrutatoare intr-un acvariu de discusi, niste pesti foarte frumosi si foarte scumpi. Daca ai 30-40 si i-ai pierdut pe toti, este o paguba destul de mare.”
Fiecare din cele 50 de specii de pesti aflate in magazinul sau are conditii proprii de viata. Sunt pesti care vin din zonele calde, din Amazonia (discusii, pyrania) sau Tanganica (cyclide africane). Broscutele, care la un moment dat s-au bucurat de un interes deosebit pe piata, vin din America (Florida). Lor trebuie sa li se asigure o temperatura corespunzatoare (26-27 grade C) si un decor asemanator celui natural.

Ce vor clientii?
Pentru firme, pe langa amenajarea acvariilor, Zoo asigura si servicii de intretinere. O echipa se deplaseaza la sediul firmei si curata acvariul, il aranjeaza, aduce pesti noi. Totul prin contract de colaborare. Preturile acvariilor variaza in functie de preferinte. O categorie aparte o constituie acvariile speciale. “Vin unii clienti si ne spun: “Domnule, vreau si eu un acvariu in perete, intre dormitor si living, cum am vazut in telenovele”. Si atunci noi le explicam ca pentru  asa ceva e nevoie de pompe puternice si de o lumina buna, deoarece  in apa spectrul scade, iar la 45- 60 de centimetri lumina de neon se pierde. In plus, presiunea apei e mare si geamurile existente la noi pe piata nu sunt cele mai indicate. Marile acvarii sunt mari prin lungimea lor, nu prin latime si adancime, care nu trebuie sa depaseasca anumite dimensiuni (cu exceptia acvariilor publice). Ele pun probleme de instalare, cum ar fi apasarea asupra solului, si cer materiale de constructie speciale.”

“Important este sa dai atentie clientului”, considera Marian Ilie, “sa-l faci sa inteleaga ce este un acvariu. Unii vin si spun: “Maine e ziua lu’ sefu’. Trebuie sa-i facem o surpriza. E plecat la tara si cand se va intoarce vrem sa gaseasca un acvariu, ca-i plac pestii.” Dar un acvariu nu se amenajeaza de azi pe maine. Noi, intr-adevar, putem sa-l instalam in cinci ore, dar asta numai pentru ca transportam apa de la noi din acvarii. In general insa, totul se face in timp. Azi pui apa, pui nisipul. In alta zi cumperi plantele. Daca pui plantele in apa de la robinet, le-ai terminat. Cand s-a stabilit un echilibru in acest mediu, vii si iei pestii. Procedand astfel, straturile biologice si bacteriologice, cu care e o intreaga poveste, se aranjeaza incet. Si, daca treci de faza asta, nu mai ai decat de schimbat apa. Sunt si acvarii dotate cu o aparatura speciala, care nu necesita schimbarea apei: daca pleci in weekend, nu-ti mai faci probleme cine hraneste pestii, cine le schimba apa si le aprinde lumina. Toate se fac automat”“.

“Este un business cu un venit permanent, dar oscilant, care prospera si va prospera atata timp cat exista  copii si oameni iubitori de animale. Dar este un business fantastic de greu, care ascunde in culise o adevarata stiinta”.

Cum se construieste un acvariu?
Acvariile sunt fabricate in mod traditional din sticla lipita cu silicon. Pentru cele cu volum mai mare de 500 de litri se utilizeaza rasina de poliester, pe trei laturi, in timp ce partea frontala a acvariului ramane de sticla. Rar se foloseste plexiglasul, doar pentru formele curbate. Pe langa cuva de sticla, acvariile au un suport robust si perfect orizontal, care preia greutatea, si un capac de sticla, necesar pentru a impiedica depunerile de praf, evaporarile si pentru a proteja galeria de iluminare. Modelele mai sofisticate sunt integrate intr-o decoratiune exterioara, o mobila, de exemplu, care nu lasa la vedere decat trei fete ale acvariului.
Dimensiunile acvariului, pana la o lungime de 1,50 metri, se calculeaza dupa formula: L (lungimea) = h (inaltimea) x 1,5 (sau 2,5). Latimea este mai mica decat inaltimea, cu exceptia acvariilor incastrate in zid, unde e invers.
Un acvariu contine:
O instalatie de iluminat: lampi cu incandescenta, tuburi fluorescente, lampi halogene, lampi cu descarcari. Acestea sunt fixate pe o galerie, la adapost de apa, deasupra capacului acvariului.
O rezistente electrica etansa, cuplata la un termostat reglabil care intrerupe functionarea atunci cand este atinsa temperatura dorita.
Un sistem de aeraj (pentru acvariile cu volum) alcatuit dintr-o pompa care, alimentata de priza, aspira aerul atmosferic si il conduce printr-o teava pana la difuzor. Acesta formeaza bule care se ridica la suprafata apei.
Filtre care permit retinerea materiilor in suspensie.
Toate acestea trebuie disimulate cu ajutorul decorului.

Decorarea acvariului
Decorul este necesar nu doar pentru estetica acvariului – el ofera puncte de reper pestilor si o anumita siguranta. El trebuie asezat inaintea sedimentelor (nisipul, solul). Natural sau artificial, decorul trebuie sa fie functional, accesibil si sa fie usor de intretinut.
Pentru a realiza un decor reusit, trebuie sa respectati anumite reguli:
Folositi un singur tip de roca (doua, in acvariile mari). Se prefera ardeziile, bazaltul, lavele, sisturile, in locul calcarelor sau al rocilor continand elemente metalice.
Utilizati un decor artificial pentru a imita o faleza sau o denivelare.
O solutie spectaculoasa o constituie decorul din poliuretan, peste care se adauga rasina si nisip. Aceste elemente dau un aspect natural ansamblului. Alte decoruri artificiale sunt cele pe polistiren si de teracota.

Tipuri de acvarii
Acvarii de apa temperata. Sunt numite, oarecum impropriu, “acvarii de apa rece”, deoarece temperatura lor poate varia intre 5 si 25 de grade. Nu sunt incalzite. Sunt populate cu specii robuste, cum ar fi pestii rosii (Carassius auratus) sau crapii Koi. Aceleasi specii se pot gasi si in bazinele de gradina.

Acvarii marine tropicale. Cunoscute pentru limpezimea apelor, aceste acvarii sunt adesea un mediu foarte colorat. Decorul poate fi inert (alcatuit din corali, roci) sau viu (anemone, pietre vii etc.). Pestii pot coabita cu nevertebrate, cum ar fi unii creveti. Important e ca lumina sa fie puternica si apa bine oxigenata.

Acvarii tropicale regionale. Reconstituie cat mai fidel biotopul respectiv. Presupun cunostinte referitoare la zona geografica respectiva: acvarii caracteristice Americii Centrale si de Sud, acvarii asiatice, africane…

Acvariu olandez. Este o somptuoasa gradina acvatica, in care accentul e pus pe plante. Pestii servesc doar la punerea acestora in valoare.

Acvariul de apa salcie. Decorul e constituit din crengi si radacini, niciodata din roci. Doar cateva specii de pesti rezista aici.

Parametri de urmarit
Temperatura. Regleaza cresterea animalelor si a vegetalelor. Valoarea ei medie este de 250 C, se masoara zilnic si nu trebuie sa varieze cu mai mult de 10 grade C.

Nitritii. Se datoreaza resturilor descompuse si ideala este absenta lor totala.

PH-ul. Masoara aciditatea sau alcalinitatea apei si este un indicator al echilibrului in acvariu. Variatiile zilnice sunt provocate de procesul de fotosinteza si de respiratia animalelor. Se masoara de una-doua ori pe saptamana. Cand ph-ul e prea ridicat se poate adauga o apa mai acida, se limiteaza agitatia apei sau se filtreaza apa din acvariu cu ajutorul turbei care va elibera acizi. Cand e prea scazut se poate indoi apa cu una mai bazica, se mareste agitarea apei sau se filtreaza apa cu un material calcaros, cum ar fi piatra de var sau cochilii de scoica zdrobite fin.

Cantitatea de saruri. Acest parametru este valabil doar pentru apa de mare si nu trebuie sa varieze mai mult de una sau doua unitati.

Duritatea totala. Corespunde  ansamblului de substante pe baza de calciu si de magneziu pe care le contine apa. Apele de duritate nula sunt cele distilate. De cele mai multe  ori, apa are o duritate necorespunzatoare, care trebuie fie diminuata (prin amestecarea ei cu apa de ploaie, ape de izvor si de foraj, ape provenite din dezghetarea zapezii, apa distilata), fie crescuta (prin plasarea unor roci calcaroase in acvariu, controland modificarea parametrilor).

Turbiditatea. Se datoreaza prezentei materiilor in suspensie. Limpezimea este importanta nu doar din motive estetice ci si pentru a evita imbolnavirea pestilor.
In cazul in care apar probleme grave, trebuie schimbata imediat o treime din apa, apoi 10% pe zi timp de 5 zile.

Unde trebuie amplasat acvariul?
Acvariul se aseaza la nivelul ochilor privitorului, intr-un loc mai intunecos, pentru a-l pune in valoare. Trebuie evitata concurenta cu televizorul. Il putem aseza lipit de perete cu latura cea mai mare, dar poate ocupa si un unghi, sau poate fi dispus pe un mic perete de separare intre doua incaperi ori poate fi incastrat in perete. Important este ca in apropiere sa existe o priza si o  conducta pentru umplere si golire. Este imperativ ca lumina soarelui sa nu atinga direct acvariul, pentru a nu provoca o crestere a algelor verzi si a temperaturii vara. Ideal este sa fie orientat spre nord sau spre est, nu spre sud.

Autor: Silvia Bucsan
Sursa:ideideafaceri.ro



Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

====================================================

Servicii releveuri
Contabil
Serviciu cautare adoptii
Reprezentant vanzari publicitate
Servicii de arbitraj
Consultant corporatist pentru arta/broker
Servicii de management asociatii
Inregistrari audio pentru targuri si seminarii
Intretinere auto
Leasing pentru muzica de fundal in firme
Service Intretinere barci
Legator de carti
Ambalator de carti
Servicii de contabilitate
Consultant matrimonial
Vanzari timp antena/ Broker de publicitate
Broker de afaceri
Informatii pentru cumparatori
Curatatorie covoare/tapiterie
Cosar
Consultant culori
Actor comercial
Fotograf comercial
Intermediar teleconferinte
Servicii de management in constructii
Cercetator departament consumatori
Instructor bucatar
Consilier/Psiholog
Serviciul pentru posesorii de carti de credit
Broker pentru carti de credit
Consultant Credite
Instructor dans
Serviciu obtinere informatii
Day Care Service Ingrijire zilnica a locuintei
Marketing direct/Vanzari
Consultant pt. Persoane cu handicap
Dresor caini
Consultant dezvoltare economica
Serviciul urgente
Consultant pentru unitatea echipei firmei
Consultant de mediu/Contractor
Consultant pentru locatie fabrica
Management fan club
Fruits or Vegetables Farmer Fermier legume-fructe
Consultant alimentatie/Broker
Consultant asistenta financiara
Organizatori targuri cu vechituri
Livrare alimente
Consultant fabricatie alimente
Scriitor/editor/ilustrator freelance
Firma strangeri fonduri
Consultanta contracte guvernamentale
Autor texte granturi/propuneri
Consultant imagine
Designer interioare
Specialist marketing prin Internet
Intervievator
Consultant/Broker inventii
Broker investitii/Club
Reparatii bijuterii/ceasuri/orologii
Consultant relatii forta de munca
Agent acordare licente
Lichidator
Lobby-ist
Reprezentant fabricant
Terapeut masaj
Consultant management medicina
Organizator intalniri
Consultant meteo
Salon Salon coafura mobil
Broker financiar
====================================================

sursa:fbb.ro

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Motto: „Toată viaţa să tinzi spre perfecţiune, dar să nu-ţi fie frică că ai s-o atingi.”

Principiul nr. 14: Lucrează cu un randament de 110%
Un jurnalist l-a întrebat pe campionul Bulgariei la atletica grea: „Dacă trebuie la antrenamente să ridici halterele de zece ori, care încercare este cea mai importantă?” Campionul a răspuns: „A unsprezecea”.
Pentru a executa ceva la o sută zece procente, e cazul să consideri că şi cel mai bun rezultat al tău nu este destul de bun.
Dacă în acest moment laşi ziarul din mâini şi începi să faci flotări, atunci care va fi rezultatul tău? Dacă ai forţat până la capăt, acesta va fi recordul tău personal. Presupunem că timp îndelungat n-ai făcut sport. În acest caz, rezultatul nu va fi prea impunător. Dar dacă în următoarele trei luni vei face flotări zilnic câte cinci minute, atunci la ce număr vei ajunge?
Dacă n-ai făcut sport niciodată, atunci progresul va fi impunător. Totdeauna poţi avea rezultate mai bune decât cele de azi. Şi acest lucru este valabil, practic, pentru orice domeniu al vieţii, deoarece există rezerve nelimitate pentru perfecţiune.

Zece procente de supraefort multiplică rezultatul
Presupunem că răstimp de trei luni, zilnic faci flotări de trei ori câte cinci minute. De fiecare dată depui un efort maxim (o sută de procente). Şi atunci când nu te mai poţi ridica de la podea, mai încearcă o dată (o sută zece procente). Nu vei reuşi de fiecare dată. Uneori vei reuşi doar pe jumătate. Dar fiecare sportiv ştie: şansa unui record se ascunde în „încercarea adăugătoare”, atunci când nu mai există forţă.
Dacă vei face flotări zilnic, atunci de câte ori vei reuşi să te desprinzi de la podea?

Există persoane care sunt gata să execute munca cu un randament de 110%. Aceştia sunt cei care vor să fie primii în orice domeniu al vieţii. Şi recompensa nu se lasă aşteptată prea mult timp. Cele zece procente de efort suplimentar fac diferenţa dintre succes şi medie, dintre bogăţie şi existenţă. Astfel, recompensa pentru cele zece procente suplimentare este mult mai mare decât pare la început. Un efort suplimentar de doar zece procente îţi poate aduce un profit de o sută de procente, de o mie sau chiar de o sută de mii.
Pentru a afla cine eşti cu adevărat, trebuie să fii gata pentru acest efort de 110%. Tendinţa permanentă de a face mai mult decât se cere de la tine, trebuie să se transforme într-un obicei.

Miliardarul John Templeton, unul dintre cei mai de succes jucători la bursă, acorda interviuri foarte rar, deoarece punea un preţ destul de mare pe timpul său. De asemenea, refuza să pozeze, dar unei reviste cu un tiraj impunător i-a dat o şansă de treizeci de minute. Şedinţa a durat şapte ore. Atunci când Templeton a fost întrebat de ce nu l-a oprit pe fotograf, el a răspuns: „Eu într-adevăr n-am dorit să pierd atât de mult timp pentru şedinţa foto, dar acest fotograf a muncit la o capacitate de 110%. El era absorbit de activitate şi îndrăgostit de munca sa atât de mult, încât n-am vrut să-l opresc”.

De ce nu toţi muncesc 110%?
De ce unii oameni dau un randament de 50-60%, iar alţii de 110%? Oricât ar fi de straniu, răspunsul este simplu. Noi facem doar ceea ce ne aduce satisfacţie. Există oameni care au o mare satisfacţie dacă lucrează la o capacitate de 110%. Dar nu toţi se nasc cu asemenea capacităţi. Noi, oamenii, mergem pe drumul celei mai mici rezistenţe. Dar dacă sunt suficiente şi 50%, de ce să ne spetim la capacitatea de 110%?

Răspunsul este următorul: pentru că în acest caz ne vom stima mult mai mult şi vom şti de ce suntem capabili în această viaţă. Doar în acest caz ne vom putea bucura plenar de viaţă. Numai un randament de 110% ne asigură perfecţiunea.

Cei care au înţeles acest lucru, au o satisfacţie deplină de la o activitate de 110%. Atunci când ajung în situaţii dificile, deviza lor este: „Chiar dacă nu pot, dar trebuie”. Aceşti oameni suportă foarte dureros ratarea scopurilor importante ale vieţii. Ei se urăsc atunci când nu se ţin de planul de activitate. Ei sunt gata să îndeplinească sarcini adăugătoare, şi aceasta chiar le aduce satisfacţie.
Arnold Schwarzneger a spus: „Durerea este ceva plăcut. Aptitudinea de a munci la limita durerii îi deosebeşte pe campioni de necampioni. Eu iubesc acea durere care mă face campion”.

Deficienţele strategiei de „o sută de procente”
Unele persoane afirmă: „Eu nu pot da mai mult de o sută de procente. Este imposibil”. Aceste persoane pot fi întrebate: „Dar de unde ştii cât este o sută de procente?” Învăţaţii, în toate timpurile, au constatat că potenţialul nostru este cu mult mai mare decât ne putem imagina. Ceea ce considerăm o sută de procente, poate fi de facto şaptezeci sau chiar mai puţin. Noi suntem capabili de mai mult.

Dacă dorim să dăm un randament „doar” de o sută de procente, atunci coborâm artificial ştacheta posibilităţilor noastre. Oamenii care muncesc după principiul strategiei de o sută de procente, găsesc o scuză plauzibilă lenei lor. Ei afirmă că nu pot mai mult. Asemenea persoane nu se dezvoltă, nu avansează, deoarece consideră greşit că au atins cota maximă.
Cei care sunt părtaşi ai strategiei de o sută de procente, consideră foarte bun un rezultat de optzeci de procente. În afară de aceasta, ei aleg un domeniu de activitate „sigur” şi nu riscă să-l părăsească în favoarea altora, pentru a evita durerea şi oboseala. Aceste persoane se mulţumesc cu minimul, iar randamentul lor foarte rar depăşeşte cota de optzeci de procente.
Învingătorii nu se mulţumesc niciodată cu ceea ce au la moment. Oamenii care muncesc la cota de o sută zece procente, nu recunosc limitele şi limitările.

Ei permanent aşteaptă mai mult de la sine. Învingătorii cred în posibilităţi şi se autoapreciază nu după rezultatul de moment, ci după cine doresc să devină. Ei ştiu că o sută de procente nu este un rezultat satisfăcător, deoarece în această situaţie omul trăieşte doar în frontierele pe care şi
le-a fixat şi nu are şanse de perfecţionare. O sută zece procente permit stabilirea unui rezultat mult mai bun, rezultat de la limita posibilităţilor.

Dacă muncesc la capacitatea maximă, atunci…
Există o scuză veche şi prostească: „Dacă muncesc la capacitatea maximă, atunci…” Cel care spune acest lucru, pur şi simplu, se autolinişteşte. El, de facto, este incapabil de a da un randament de o sută zece procente. Pentru că această strategie este mod de viaţă, este un obicei, şi nu o acţiune singulară. Este filosofia vieţii oamenilor de succes. Este o formă de existenţă, şi nu teorie neargumentată. Persoana care trăieşte după principiul de o sută zece procente, este recunoscută de la prima întâlnire. Imediat simţi că te afli în anturajul unui învingător. Toate lucrurile măreţe de pe Pământ sunt opera unor astfel de persoane.

Cel care consideră că o sută zece procente este prea mult, ratează şansa succesului. Succesul nu are alternativă. Succesul este unul dintre cele cinci domenii importante ale vieţii. El nu poate fi înlocuit cu nimic, precum nu au înlocuitori sănătatea, relaţiile, finanţele şi emoţiile. Recompensa pentru succes este mare, dar pentru aceasta este nevoie de cele zece procente în plus. Regula randamentului de o sută zece procente este valabilă pentru orice domeniu al vieţii. Aplicând-o, vei reuşi să-ţi faci viaţa capodoperă.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Nicăieri în lume nu există monumente înălţate criticilor.”

Principiul nr. 13: Nu-ţi fie frică de critică
Acum câţiva ani, am avut ocazia să particip la un seminar internaţional al unui lector vestit. Discursul a avut un impact atât de puternic asupra mea, încât am decis să schimb din temelie unele lucruri.
Însă, după seminar, am constatat unele lucruri destul de interesante. Nu toţi au apreciat la fel discursul referentului. Unii dintre ei râdeau pe seama lui şi-i criticau ideile expuse.
Un alt grup considera că discursul este mediocru, adică nici rău nici bun. Dar majoritatea l-au perceput ca mine. Ei erau încântaţi şi ardeau de nerăbdare să materializeze cele auzite.

Atunci m-am apropiat de referent, pentru a afla de la el, din care cauză au reacţionat atât de diferit cei prezenţi. El mi-a răspuns: „Fiecare referent se confruntă cu aceste trei categorii de ascultători. Procentual diferă, dar în fiecare auditoriu sunt prezenţi cei care critică, cei neutri şi cei care-l susţin pe referent. La început, încercam ca toţi să fie de partea mea, dar mi-am dat seama că este imposibil. Unii consideră că s-au născut pentru a critica şi a avea o atitudine negativă faşă de toţi şi de toate. În afară de aceasta, pentru asimilarea ideilor noi este nevoie de deschidere şi chiar de curaj, ceea ce nu fiecare foloseşte. Şi am înţeles că e cazul să accept existenţa acestor trei categorii. Iar eu mă concentrez asupra acelei părţi a auditoriului, care este de partea mea”.

Trei categorii
Fiecare învingător trebuie să aibă o atitudine corectă vizavi de critică şi să ştie că în anturajul său sunt permanent trei categorii:

- prima categorie are o atitudine critică;
- a doua categorie este indecisă şi nu întreprinde nimic;
- a treia categoria acceptă ideile şi proiectele.

Aceste trei grupuri le vei întâlni pe parcursul întregii vieţi, indiferent de marfa ta, serviciile tale, compania în care activezi sau personalitatea ta. Aşa sunt oamenii.

Trei etape
Orice proiect sau idee, indiferent de domeniu şi calitate, trece prin trei etape de dezvoltare.
Prima etapă: zeflemeaua şi bătaia de joc. Nu eşti luat în serios şi cei din jur râd de ideile tale.
A doua etapă: critica. Zeflemeaua a trecut, deoarece au apărut primele succese. Acum, locul râsului este luat de critică. Această etapă poate fi concepută drept progres, fiindcă critica trebuie meritată.
A treia etapă: recunoaşterea. Dacă ai fost perseverent şi ai rămas fidel ideii tale, atunci critica încetează. Locul ei este ocupat de recunoaştere. Cu toate că criticii nu au dispărut, ei tac, deoarece sunt în minoritate.

Spre binele nostru, la fiecare etapă întâlnim cele trei categorii de oameni, descrise mai sus. Astfel, nu toţi ne vor critica. Este adevărat că printre ei vor fi şi persoane pe care ai mizat. Cu toate acestea, la fiecare etapă vor exista persoane care te vor susţine.

Care trebuie să fie atitudinea faţă de critică
Nu există nici o excepţie pentru cele trei categorii şi cele trei etape. Întrebarea este care trebuie să fie atitudinea noastră. Adesea putem depista două extremităţi. Unii se îngrădesc, pentru a evita orice critică. În acest mod, se autolipsesc de şansa de a privi critic la lucruri şi de a învăţa. Alţii sunt doborâţi de critică de la bun început şi încep să aibă îndoieli faţă de acţiunile lor. Aceştia încearcă să-i împace pe toţi şi, în final, pierd încrederea în forţele proprii şi îşi trădează ideile.

Este o artă să poţi găsi mijlocul de aur. Pe de o parte, nu trebuie să închizi ochii la critica constructivă. Suntem datori să recunoaştem greşelile noastre. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că greşelile ne însoţesc în permanenţă şi de aceea critica este inevitabilă. Astfel, critica trebuie folosită pentru dezvoltare şi învăţătură, dar nu percepută ca pe ceva tragic, care ar putea să ne oprească din drumul nostru.

Între aceste două extreme nu existe frontiere bine trasate. De aceea, de fiecare dată este cazul de a analiza cât de constructivă şi argumentată este critica.

Învingătorii sunt capabili să ignoreze critica distructivă. Ei înţeleg că au în faţă un critic ordinar, care are o problemă. La fel, ei ştiu că există un anumit număr de persoane care permanent îşi bat joc de alţii, îi iau peste picior şi critică. Nu poţi să-i împaci pe toţi.

Doar noi decidem care este atitudinea noastră faţă de critică
Noi nu putem schimba firea oamenilor. Şi este bine. Fiecare are dreptul la libertatea gândirii şi a exprimării. Dar noi avem dreptul să decidem, cum reacţionăm la reproşurile celor care ne înconjoară şi ce impact au ele asupra acţiunilor noastre. Totdeauna se găsesc persoane cărora nu le place ce facem. Nu este nimic rău în aceasta. Pur şi simplu, nu trebuie să gândeşti la fel ca ei.

O înţelepciune din Biblie spune: „…părăsind o casă, scutură praful de pe tine”. Logic ar fi să scuturi praful atunci când intri în casă. Dar aici este vorba cu totul despre altceva. Nu trebuie să dai prea mare importanţă cuvintelor pe care le-ai auzit în această casă, fie laudă sau critică. Conform teoriei probabilităţilor, totdeauna se vor găsi oameni care te vor susţine cu mult entuziasm.

Dar vor fi şi oameni care nu vor  accepta ideile tale. Şi chiar îşi vor argumenta minuţios critica. Unele argumente îţi vor sta ca nisipul în papuci. La început, câteva fire de nisip nu te vor deranja, dar după câţiva kilometri îţi vor roade picioarele în aşa hal, încât va fi imposibil să mai mergi. Învingătorii au aptitudinea de a se scutura de critica nefondată, precum ţi-ai scutura picioarele de nisip.

Trebuie să te împaci cu cele trei categorii
Prin ce se explică existenţa celor trei categorii? Este o taină. Drept argument poate fi o istorioară despre o broscuţă şi un scorpion.

Un scorpion a ajuns pe malul unui râu, şi deoarece nu putea înota, a rugat o broscuţă să-l treacă de cealaltă parte. Ea a refuzat categoric:
- Nu sunt smintită. Nici nu vom ajunge la mijlocul râului că tu mă vei înţepa şi eu voi muri.
- Gândeşte-te cu creierii tăi de broască că această faptă a mea va genera şi moartea mea.
Acest argument imbatabil a determinat-o pe broscuţă să-i permită scorpionului să se urce pe spatele ei. Dar de îndată ce au ajuns la mijlocul râului, scorpionul şi-a înfiptul acul ucigaş în spinarea broscuţei. Murind, ea l-a întrebat:
- De ce ai făcut acest lucru? Acum vom muri ambii.
- Deoarece sunt scorpion.
În această lume, există oameni care vor cu toată fiinţa să vă deranjeze. Unii o fac din invidie, iar alţii dintr-o insatisfacţie interioară. Invidioşii dau discursului lor o alură de critică serioasă.

Alţii consideră că sensul vieţii lor rezidă în a avea o atitudine negativă faţă de toţi şi de toate. Nu merită să le acorzi vreo atenţie. Ei, pur şi simplu, doresc să vopsească totul în negru. Posibil că te-ai întrebat de ce minciunoşii mint permanent. Răspunsul este destul de simplu. Deoarece ei sunt minciunoşi. Tâlharul fură, minciunosul minte, nihilistul neagă tot, iar zeflemistul ia totul în derâdere.

Există o singură modalitate de a evita critica: să nu faci nimic. Dar noi nu avem dreptul să le intrăm în voie criticilor care încearcă să-şi îndulcească viaţa, înăcrind-o pe a altora.

Doar tu decizi cât de corectă este critica
Deoarece acesta este un adevăr, învingătorii nu sunt afectaţi de nici un fel de critică. Ei ştiu că  nici un fel de critică sau zeflemea nu poartă în sine o obidă. Importanţă are atitudinea noastră faţă de ea. Dacă cineva te va învinui că ai relaţii cu omuleţii verzi de pe Marte, aceasta te va face să zâmbeşti. Suferim din cauza criticii doar în cazul în care nu suntem încrezuţi în ceea ce facem.

Toţi oamenii sunt subiectul criticii, dar reacţionează diferit. Totul depinde de atitudinea lor faţă de companie, de oameni, de activitate. Dar factorul determinant este atitudinea faţă de sine. O critică falsă nu ne atinge. Numai noi putem să ne supărăm.

Învingătorii au o calitate deosebită. Ei sunt entuziasmaţi de ceea ce fac. Sunt mai predispuşi pentru a învăţa, sunt muncitori şi încearcă din răsputeri. Învingătorii sunt gata să facă totul pentru a-şi atinge scopul. O astfel de atitudine te va ajuta să nu-ţi pierzi curajul în caz de eşec.
O astfel de calitate poate fi cultivată. Cu cât mai multe motive vei avea să-ţi atingi scopul, cu atât mai puternic va fi această calitate. Şi în acest caz, nu mai contează ce spun cei din jur. Scopul devine mult mai important decât ceea ce spun cei care te înconjoară.

Decizia ne aparţine
Cheia unei vieţi fericite şi pline de succes este în a-ţi concentra atenţia asupra acelor persoane care te acceptă pe tine şi ideile tale. Scrie toate succesele tale. Vei înţelege: cu cât mai puţin îţi aminteşti de insuccese, cu atât obţii succese mai mari. Discuţiile rataţilor au drept temă catastrofele, crizele, înfrângerile suferite şi situaţiile neplăcute, în care au nimerit. Învingătorii vorbesc despre ceea ce le-au reuşit cel mai bine în ultimul timp.
Rataţii preferă să se axeze pe înfrângeri, iar învingătorii pe succese. Unii sunt opriţi de critică, iar alţii se scutură de ea precum ai scutura nisipul din papuci. Şi nu contează cine are dreptate şi cine nu, dar care dintre ei se simte mai confortabil. Cred că îţi dai seama care este răspunsul.

Bună dimineaţa!
Viaţa este fantastică!
Crăciun Fericit şi un An Nou doldora de succese!

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Trei luni de zile am studiat problema. Vroiam sa scoatem un joc foarte bun si foarte ieftin. Fiind ingineri, nu ne-a fost greu sa imaginam o tehnologie de  lucru, dar pentru partea de utilaje am fost nevoiti sa apelam la tot felul de improvizatii, pentru ca niste utilaje adevarate costau mult si nu ni le puteam permite.

De la cumnatul meu am invatat partea de tipar. El ne-a aratat ce inseamna o imagine, cum se proiecteaza ea cu diverse programe (Corel, PhotoShop) si, mai mult, ne-a ajutat si cu un calculator. Stateam cate sase ore noaptea, dupa serviciu, si invatam cum se lucreaza pe calculator. Si pana la urma am reusit sa scoatem un joc in genul “Monopoly”, intr-un tiraj de 1.000 de bucati. Am riscat pentru asta toti banii nostri, in total vreo 2.000 de dolari, suma care insemna ceva la vremea aceea.”

Prima zi – un succes fabulos
“Sotul meu lucrase inainte la o firma evreiasca si cunostea de acolo cativa angrosisti, ca urmare i-a rugat sa distribuie si jocul nostru pe langa ce distribuiau ei in mod obisnuit. Asa am reusit sa obtinem o prima comanda de 150 de bucati, pentru noi uriasa. Am incarcat asadar marfa intr-o Dacie papuc (inchiriata) si ne-am dus la complexul din Piata Presei Libere s-o livram. Dar pana am parcat, pana s-a dus sotul meu sa-i anunte ca am sosit, si pana sa ia un carucior, s-a facut coada, acolo in strada. Nici n-am mai descarcat jocurile, le-am vandut direct din masina. Tin minte ca era un ploiestean care avea o taraba sau cam asa ceva si care a luat cinci bucati, dar cand a vazut ca se ingroasa coada s-a mai asezat o data si a cumparat 100 de bucati.

In cinci minute am vandut tot ce-aveam la noi. Am dat telefon sa mai vina un transport si, in ziua aceea, din tot lotul de 1.000 de jocuri, am mai ramas doar cu vreo 300. Am castigat atunci niste bani frumosi si ne puteam gandi serios la afaceri, ne puteam cumpara computer, scule, utilaje etc.”

O dezvoltare continua, bazata pe un efort continuu
“Afacerea a crescut pas cu pas. Angrosistilor le-am dat cate 15-20 de jocuri si ei si-au dat seama ca este o treaba buna si au mai comandat cate 400-500 de bucati. Tirajul s-a dus astfel la 20.000 de exemplare. Toti banii castigati in timp i-am bagat in depozite si in utilaje, de data aceasta occidentale, cu productivitate foarte buna.
Apoi am ajuns cu jocurile noastre nu in librarii, ci pe tarabele cu carti, unde vanzarea a mers foarte bine. Intr-un loc cu un produs monoton, cum este cartea, un joc sarea imediat in ochi. Iar sistemul de difuzare de carte era foarte bine pus la punct atunci, in ’92, cand nevoia de tiparitura era foarte mare. Astazi acest sistem nu mai functioneaza.

Un moment important a fost cand ne-am decis sa trecem la diversificarea ofertei. Aveam tehnologia de productie, dar aceasta tehnologie trebuia aplicata la treizeci si ceva de jocuri si pentru asta am muncit non-stop trei luni. A fost o perioada infernala. Acum avem 600 de clienti (cu puncte proprii de desfacere), majoritate cu profil de librarie. Afacerea va creste odata cu gradul de civilizatie al romanului si deocamdata nu cred ca se poate mai mult. Se spune ca astazi e epoca jocurilor pe computer, dar nu e adevarat. A fost numai un val, care acum s-a redus. Acum sapte ani, de exemplu, aveam piata plina de tot felul de jocuri electronice, care stateau de fapt nevandute de ani de zile prin magaziile firmelor occidentale. Au fost cativa importatori destepti care le-au adus in tara si s-au umplut de bani. Dar pana la urma nici o masina nu va inlocui satisfactia victoriei in fata unui coleg.

Dupa parerea mea, cine se apuca acum de aceasta afacere are nevoie de cativa ani pana intelege cum stau lucrurile. Noi am investit pina acum, pe parcurs, peste 500.000 de dolari, iar potentialul pietei este de cel putin doua milioane de dolari. Dar, din pacate, la noi s-a pierdut traditia care exista inainte de razboi, ca la sfarsitul saptamanii parintii sa se ocupe si de copii si sa joace tot felul de jocuri impreuna.

Ca evolutie a afacerii, suntem inca pe segmentul ascendent si putem rezista la orice concurenta din afara. Pentru ca oricine vine acum trebuie sa investeasca cel putin tot cat am investit noi, ca sa vanda acelasi produs. Trebuie sa castige piata, sa gaseasca acei 600 de clienti si sa invete sa lucreze cu ei, iar asta cere ani de munca.”

Sursa: ideideafaceri.ro

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Arina Corşicova este managerul afacerii, deoarece ştie deja toate „mărunţişurile” şi dedesubturile industriei de modă. La fel, cunoaşte persoane foarte influente de la agenţiile din străinătate, care o pot susţine în acest business.

Investiţii „banale”

„La început investiţiile au fost banale – pentru arenda oficiului, pentru  tehnică şi mobilă”, ne spune Arina Corşicova, directorul agenţiei Mandarin. „Cele mai importante investiţii au fost făcute ulterior – pentru fotografierea modelelor, pentru că 10 fotografii profesionale costă 100 euro. La început aveam 10 modele şi era necesară crearea arhivei de fotografii pentru toate. Cu cât numărul de modele creştea, cu atât erau necesare investiţii mai mari pentru fotografii”, precizează Corşicova.

Astfel, în primul an nici nu putea fi vorba de recuperarea investiţiilor. „În schimb, în prezent, Mandarin a ajuns să fie una dintre cele mai renumite agenţii de modele din Chişinău şi practic în orice revistă, reclamă sau expoziţie sunt prezente modelele noastre”, precizează directorul agenţiei.

Lunar cheltuielile se ridică, în medie, la 1000 USD.

Serviciile prestate

Agenţia de modele prestează serviciul „hostes”, adică modelele întâmpină oaspeţii la diferite prezentări, expoziţii, deschideri de localuri. „Aici lucrează modelele începătoare, pentru că nu este nimic complicat, doar este necesar să arate bine”, ne explică Arina Corşcicova.

Următorul serviciu este „defile-podium” – unde sunt implicate modelele profesioniste, care au absolvit şcoala în domeniu şi au înălţimea de 177-180 cm.

Alt serviciu pe care îl prestează Mandarin constă în „fotografierea modelelor” pentru diferite produse publicitare, reviste etc.
„Agenţia are fete care doar la înfăţişare corespund cerinţelor, dar nu au înălţimea potrivită pentru defilarea pe podium sau nu au picioare frumoase. Aceste modele corespund însă cerinţelor pentru apariţia în diferite placate publicitare”, precizează Corşicova.

Un serviciu mai special, comparativ cu celelalte agenţii de modele, este pregătirea scenariului şi organizarea show-urilor, Arina Corşicova având pregătire profesională în domeniu. Potrivit ei, celelalte agenţii de modele „oferă cursuri de modeling cu plată, pe când Mandarind are un alt sistem. Selectăm iniţial fetele pentru şcoală, acestea învaţă gratuit, după care rămân să activeze la agenţie”.

Cele mai solicitate servicii în Chişinău sunt „hostes” şi „fotografierea modelelor” în diferite scopuri. Aceasta deoarece prezentările de modă sunt destul de rare. De obicei, cele mai des prezentările de modă sunt organizate vara, pentru că absolvenţii facultăţii de design vestimentar prezintă colecţiile lor. După care colecţiile sunt prezentate prin cluburi pentru promovare. Vara sunt solicitate câte 20-30 modele pe lună, însă în celelalte luni – câte 2-3 modele.

Rentabilitatea afacerii
Corşicova spune că  investiţiile făcute în această afacere au fost deja recuperate. „Cred că în curând va fi o afacere foarte rentabilă, deoarece în R. Moldova au început să vină profesionişti care caută şi aleg modele pentru agenţiile din străinătate. De la agenţia noastră au fost deja selectate patru fete şi dacă măcar una va încheia contract cu o casă de modă din străinătate, va aduce profit pe un an agenţiei-mamă. Comisionul este de 25% timp de un an din suma contractului.”

În sezonul estival veniturile lunare ale unei agenţii  de modele oscilează între 1500 şi 2000 euro. Însă lunile august-septembrie, ianuarie-februarie sunt cele mai neprofitabile şi respectiv toate veniturile sunt cheltuite în aceste luni. În perioada Festivalul Vinului, agenţiile sunt destul de solicitate.

Ultimele tendinţe în domeniu

„După tipaj, fetele din Moldova sunt mai solicitate de către casele de modă din Italia. Casele de modă din Marea Britanie solicită fete mai „şterse”. Totodată, din cauza problemelor cu anorexia, au început să fie solicitate modelele cu „forme”, în special cu bustul mare. La fel, ultima tendinţă este neprelucrarea fotografiilor în photoshop, precum şi solicitarea fotografiilor pe peliculă. Lumea modei a ajus să aprecieze frumuseţea naturală, dar nu prelucrată la calculator”, susţine Corşicova.

Remunerarea modelelor

Un model câştigă de la 10 USD până la maxim 200 USD pentru o comandă sau o solicitare. Cel mai puţin remunerat este defilarea pe podium – 10-20 USD pentru o prezentare. Cea mai bine plătită este fotografierea pentru panourile publicitare – 100-150 USD pentru o apariţie. Dacă compania doreşte un model exclusiv, atunci aceasta este remunerată cu 200 USD. Comparativ cu alte agenţii de modele, preţurile la Mandarin sunt mai mari cu 10-15%.

Pentru o comandă de la 100 USD, 25% revine agenţiei, restul rămâne modelului. În medie, agenţia are câte 4-5 comenzi pe lună pentru TV, reviste, panouri, prezentări.

Situaţia modei în Moldova
„Nu ştiu ce perspectivă are moda şi ce prognoză să fac, dar sunt persoane ambiţioase în Moldova, ca Valentina Radcinco, care „împing” totul în lumea modei. Regret că populaţia din Moldova procură haine turceşti necalitative de la piaţă, dar nu sunt produse haine calitative în ţară. Sunt sigură că vor fi solicitate. În prezent, practic fiecare femeie poartă colanţi de la Ponti, care este o companie din Moldova, aşa va fi şi cu vestimentaţia. Dar, de ce nu se dezvoltă industria uşoară în Moldova, aşa cum era în Uniunea Sovietică? În prezent, practic nicio fabrică mare nu produce vestimentaţie frumoasă şi calitativă, iar dacă o fac – nu este promovată şi populaţia nu cunoaşte despre aceasta. De acea suntem nevoiţi să procurăm haine aduse din exterior. În R. Moldova nu investeşte nimeni în modă, la fel ca şi în sport, deşi anume aceste domenii ar putea duce faima ţării peste hotare”, spune directorul Agenţiei Mandarin.

Perspective

În prezent, Agenţia de modele Mandarin dispune de o reţea de reprezentanţe – în Chişinău, în Transnistria şi în Uzbekistan. În perspectivă intenţionează să se extindă, deschizându-şi reprezentanţe în Odesa şi Moscova. „Avem deja o bază de modele: 60 – în Chişinău, 30 – în Transnistria şi circa 90 – în Uzbechistan. Însă, intenţionăm să mai ridicăm nivelul”, conchide Arina Corşicova.

Cele mai cunoscute agenţii de modele din Chişinău sunt, în prezent, Elite Centru, Mandarin şi Fest Fashion Agency.

Sursa: eco.md

Imagine: pursepage.com

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Top greseli

1.cei mai multi dezvolta strategii pe termen scurt fara a se gandi ca businessul este un process cu rezultate pe termen lung
2.angajeaza in pozitii-cheie rude, prieteni si cunostinte
3.nu au simtul masurii
4.sa evaluezi gresit cererea de pe piata
5.au o atitudine gresita: fie risca totul, fie nu risca nimic.

In opinia Monicai Tatoiu, cea mai mare greseala pe care o face un antreprenor este sa gandeasca strategia pe termen scurt. Cand isi alcatuieste business-planul, cel care vrea sa dezvolte o afacere trebuie sa aiba capacitatea de a proiecta oportunitatile de azi in perspectiva pietei de peste cinci ani si sa gandeasca finantarea din aceasta perspectiva.
De asemenea, intreprinzatorul trebuie sa evite sa-si angajeze rudele si prietenii in pozitii de management. “ E mai bine sa ai un hot destept pe post de manager, decat o ruda fraiera. In cel de-al doilea caz, pierderile sunt mult mai mari”, a declarat pentru Capital.ro Monica Tatoiu.
In al treilea rand, “antreprenorii de conjunctura” cad in extreme. Fie pun prea mult accentual pe imagine, birou extravagant sau masina de lux ca sa faca impresie la contractari, fie adopta atitudinea lui Hagi Tudose “totul este scump, merge si asa”. Ambele variante sunt la fel de paguboase. In primul caz, cand vede luxul opulent, clientul se gandeste imediat ca interlocurorul isi va vinde produsul cu un adios comercial mult peste media pietei, ca sa-si poata recupera cheltuielile. La fel, daca nu investeste in imaginea lui, intreprinzatorul nu prezinta credibilitate si oamenii nu il asculta.

O alta greseala des intalnita cand deschizi o afacere este planul de afaceri construit din ce auzim la televizor, citim in ziare sau vedem la prieteni. Dupa parerea Monicai Tatoiu, este mai bine “sa-mi pun mintea la contributie si sa descopar segmentele de nisa, unde competitia este minimala atunci cand pornesc o afacere”.
Si nu in ultimul rand, managerii din ziua de azi adopta o atitudine gresita cand pornesc o afacere.  Vor succes imediat, fara sa stie ca profitul se vede de abia dupa un an de investitie.

Nicolae Sota, general manager Sota Metals Export

Top greseli
1. de a cumpara/produce fara a avea o piata asigurata;
2. neglijarea modalitatilor de asigurare a platii;
3. neglijenta in semnarea contractelor;
4. iesirea pe piata cu produse de calitate indoielnica;
5. angajarea unor persoane slab pregatite;

Care ar fi modalitatile de a le evita? In ceea ce priveste prima greseala, omul de afaceri recomanda studierea atenta a pietei si identificarea unor potentiali  cumparatori, contactarea acestora si testarea necesarului lor.

Referindu-se la mijloacele de asigurare a platii, Nicolae Sota crede ca trebuie negociate conditii de plata sigure. De asemenea, e bine intreprinzatorul sa consultate un avocat inainte de semnarea oricarui act, chiar daca are impresia ca totul este in ordine.  Cat priveste calitatea serviciilor, Sota spune ca numai produsele si serviciile de inalta calitate asigura un viitor afacerii. Totadata, trebuie acordata o importanta sporita personalului. “Daca vrei sa ai profit, angajeaza-i pe cei mai buni, chiar daca salariile sunt mult mai mari. Ei vor aduce un volum si o cota de profit de 10 ori mai mare decat angajatii ieftini”, ne-a declarat Sota.

Specialistii sintetizeaza greselile la un  numar de 5, la fel de importante, care pot zdruncina o afacere: sa nu ai un plan bine pus la punct, sa faci totul singur, sa nu-ti asiguri fonduri suficiente, sa neglijezi marketing-ul si, nu in ultimul rand, sa nu iti asumi greselile.

Sursa: eurobusiness.md

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.