In ultimul timp primesc multe intrebari de genul “cum sa fac bani online?”, “in care companie poti sa ai incredere?”
Vreau sa spun ca sunt intrebari foarte actuale. Ma tin minte cu vreo 5-7 ani in urma cind faceam pagini web in direct in HTML (in notepad)si puneam banere de la companii care plateau pentru click….ehh si ce visuri mari aveam atunci…

Dar neavind experienta si timp am lasat-o balta. De atunci a trecut multa vreme si s-au inmultit si metodele de a face bani online. Una din metodele sigure actuale vine din partea Google si poarta numele de AdSense.

Ce este Google AdSense?

Google AdSense este un program de publicitate online. Detinatorii de pagini web plaseaza un cod cu publicitate de la Google pe pagina lor si primesc bani pe fiecare click facut pe aceste banere de catre vizitatori.

Cum lucreaza Google AdSense?

Sa presupunem ca esti student la Facultatea de Limbi Straine si esti pasionat de arta traducerii. Pe parcursul anilor de studii selectezi materiale bune, interesante si de folos pentru translatori. Dar la ce folos sa le tii doar in mapa ta? La un moment dat hotaresti sa iti faci un blog (pagina pe internet) cu metode de traduceri, sfaturi pentru translatori etc. Si te apuci de lucru…

Intre timp undeva este o companie care preda Engleza online si doreste sa isi faca publicitate. Compania “Y” se adreaseaza la Google ca aceastia sa le faca publicitate. Google le spune pretul, 1$ pe click pe de exemplu. Compania “Y”cumpara un numar de clickuri de la Google si aceastia elaboreaza un cod care tu il pui pe pagina ta si primesti 0.30 centi pentru click. Clickurile trebuie sa fie facute de persoane diferite si toate incercarile de a trisa se incheie cu blocarea contului tau.

Are rost sa-mi fac cont la Google AdSense?

Eu zic ca da. Sunt persoane care fac lunar peste  500$ si mai mult. Desigur nu e asa simplu sa ai atitea clickuri de la vizitatori diferiti. Dar sa spunem 100$ pe luna pentru inceput, e bine? Eu zic ca da!

Unde pot sa vad exemplu de Google AdSense?

Am inclus publicitatea de la Google la sfarsitul fiecarui articol. In cazul blogului meu am ales publicitate de tip text dar sunt si banere grafice. Toate tipurile de publicitate le poti vedea dupa ce iti faci un cont la AdSense.

Cat pot sa castig aplicind la Google AdSense?

Limite nu sunt. Totul depinde de dorinta ta – trebuie doar sa “joci dupa reguli”.

Iti urez succes si daca ai intrebari legate de Google AdSense simte-te liber sa ma contactezi.



Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

====================================================

Servicii releveuri
Contabil
Serviciu cautare adoptii
Reprezentant vanzari publicitate
Servicii de arbitraj
Consultant corporatist pentru arta/broker
Servicii de management asociatii
Inregistrari audio pentru targuri si seminarii
Intretinere auto
Leasing pentru muzica de fundal in firme
Service Intretinere barci
Legator de carti
Ambalator de carti
Servicii de contabilitate
Consultant matrimonial
Vanzari timp antena/ Broker de publicitate
Broker de afaceri
Informatii pentru cumparatori
Curatatorie covoare/tapiterie
Cosar
Consultant culori
Actor comercial
Fotograf comercial
Intermediar teleconferinte
Servicii de management in constructii
Cercetator departament consumatori
Instructor bucatar
Consilier/Psiholog
Serviciul pentru posesorii de carti de credit
Broker pentru carti de credit
Consultant Credite
Instructor dans
Serviciu obtinere informatii
Day Care Service Ingrijire zilnica a locuintei
Marketing direct/Vanzari
Consultant pt. Persoane cu handicap
Dresor caini
Consultant dezvoltare economica
Serviciul urgente
Consultant pentru unitatea echipei firmei
Consultant de mediu/Contractor
Consultant pentru locatie fabrica
Management fan club
Fruits or Vegetables Farmer Fermier legume-fructe
Consultant alimentatie/Broker
Consultant asistenta financiara
Organizatori targuri cu vechituri
Livrare alimente
Consultant fabricatie alimente
Scriitor/editor/ilustrator freelance
Firma strangeri fonduri
Consultanta contracte guvernamentale
Autor texte granturi/propuneri
Consultant imagine
Designer interioare
Specialist marketing prin Internet
Intervievator
Consultant/Broker inventii
Broker investitii/Club
Reparatii bijuterii/ceasuri/orologii
Consultant relatii forta de munca
Agent acordare licente
Lichidator
Lobby-ist
Reprezentant fabricant
Terapeut masaj
Consultant management medicina
Organizator intalniri
Consultant meteo
Salon Salon coafura mobil
Broker financiar
====================================================

sursa:fbb.ro

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Cu totul altfel stau însă lucrurile în cazul unei agenţii matrimoniale video. Aici clientul nu se orientează (doar) pe baza unor fotografii, ci are posibilitatea să vadă casete filmate cu persoanele care îl interesează, putând la rândul lui să fie studiat, tot pe casetă, de alţi clienţi. Caseta sa de prezentare este realizată de agenţie. Astfel, când apelează la serviciile acesteia, el este filmat discret în timp ce susţine un interviu condus de patronul agenţiei, ceea ce rezultă fiind un filmuleţ de aproximativ jumătate de oră care va intra în arhiva agenţiei şi care va fi oferit spre vizionare celor interesaţi.

Avantajul acestei proceduri este imens: practic, informaţiile esenţiale (reale!) despre un potenţial partener sunt cunoscute înaintea contactului direct, iar asta, să recunoaştem, elimină o grămada de eventuale neplăceri ulterioare. Toţi cei care îşi caută un partener apreciază această posibilitate atât de clară de selecţie. Iar dacă agenţia reuşeşte să le ofere aceasta posibilitate, într-un cadru civilizat şi 100% discret, atunci afacerea are succesul asigurat.

Informaţii pe scurt

Ideea afacerii….o agenţie matrimonială unde clienţii îşi pot “cunoaşte” potenţialii parteneri urmărind interviuri filmate cu aceştia
Situaţia pieţei….piaţa este complet liberă
Capital iniţial mediu……5.000 de euro
Profit estimat….500-800 de euro lunar
Aspecte sensibile….aspectul sediului, abilităţile patronului de a conduce un interviu, amabilitatea şi promptitudinea în prestarea serviciului
Afacerea se recomandă…. în oraşele mari.

Cum se desfăşoară serviciul?

Din punct de vedere tehnic, lucrurile sunt simple. Clientul alege, prin intermediul unui album cu fotografii pus la dispoziţie de agenţie, un număr de persoane ale căror prezentări video ar vrea să le urmărească. Un angajat vine apoi cu casetele respective şi le rulează pentru client, iar acesta, în urma vizionarilor, poate să opteze pentru o anumită persoană.
Dar nu primeşte nici un fel de date de contact, nu i se spune nici măcar care este numele ei. Persoana vizată este sunată ulterior de agenţie şi invitată să treacă cât mai curând pe la sediu, unde i se prezintă caseta cu clientul care doreşte să o întâlnească. Dacă şi ea este de acord cu această întâlnire, atunci are loc schimbul de date de contact. Dacă nu, nu. Astfel, printr-o asemenea abordare se pun în legătură doar oameni care se simpatizează deja reciproc şi care au, deci, şanse reale să dezvolte o relaţie.

Costul serviciului?

Câteva zeci de euro, adică o sumă care să acopere cheltuielile cu realizarea fotografiilor şi a filmului de prezentare şi care să asigure, totodată, un profit agenţiei. În această sumă, clientul are dreptul de a viziona patru-cinci casete ale unor potenţiali parteneri. De reţinut că acest tarif se plăteşte o singură dată, la început, şi ulterior nu mai intervin alte plăţi. Chiar dacă clientul nu îşi găseşte perechea în câteva săptămâni, el nu este scos din baza de date – fotografia sa şi caseta de prezentare rămân la agenţie un timp îndelungat, astfel că ele pot fi vizionate de potenţiali parteneri chiar şi la un an şi jumătate după ce au fost realizate.

Cine sunt clienţii?

Clienţii pot fi şi tineri de 20 de ani, şi bunicuţe de 70, cu motivaţii dintre cele mai diverse: de la lipsa de timp pentru a-şi căuta partenerul potrivit până la caracterul mai timid, care face dificilă stabilirea de contacte cu ceilalţi. Oricum, un lucru este cert: cercul de cunoştinţe ale unui om obişnuit nu se mai măreşte semnificativ după vârsta de 25-30 de ani, de aceea, mai ales în oraşele mari, agenţiile matrimoniale sunt privite ca o modalitate foarte decentă de a-ţi face noi prieteni. Mentalitatea oamenilor a evoluat şi ea, astfel că a apela la serviciile unei agenţii matrimoniale nu mai este privit ca un demers înjositor.

Iar în ceea ce priveşte agenţiile matrimoniale video, s-a observat că ele îşi recrutează cei mai mulţi clienţi din rândul oamenilor foarte ocupaţi, cărora timpul limitat nu le permite să îşi caute un partener. Şi acesta, desigur, este un aspect avantajos pentru agenţie, deoarece o asemenea clientelă are posibilităţi financiare peste medie şi îşi permite să achite fără probleme un tarif de 30 de euro sau chiar mai mult.

Cum luaţi startul?

Dacă afacerea vă atrage şi vă hotăraţi s-o demaraţi, primul lucru pe care îl aveţi de făcut este să găsiţi un sediu potrivit. Cea mai bună alegere pentru o agenţie matrimonială video ar fi un apartament cu două-trei camere, situat într-o zonă civilizată, dar nu foarte circulată. Discreţia joacă un rol important în succesul acestei afaceri, deoarece oamenii au totuşi reţineri şi nu vor să fie văzuţi de tot oraşul intrând în sediul unei agenţii matrimoniale. Din acest motiv, chiar şi firma pe care o afişaţi pe zidul clădirii trebuie să fie una discretă.

Aşadar, amplasamentul agenţiei nu ridică probleme majore (nu trebuie un loc cu vad, nu e necesar ca apartamentul să fie la parter) şi asta înseamnă o chirie accesibilă. Amenajarea interioară este însă extrem de importantă. Ar fi nevoie de o cameră mai mare pentru înregistrările video, de una mai mică pentru vizionari (care poate funcţiona şi ca birou), precum şi de o recepţie. Spaţiul de filmare este cel căruia trebuie să îi acordaţi cea mai mare atenţie.

El nu trebuie în nici un caz să arate ca un platou dezordonat, ci ca o cameră de zi, elegantă şi primitoare. Confortul clientului este esenţial, ca urmare străduiţi-vă să decoraţi totul cu bun gust: mobilier de calitate (canapea, fotolii, măsuţă de cafea, bibliotecă), mocheta asortată, pereţi zugrăviţi în culori odihnitoare, tablouri (tablouri adevărate, nu kitsch-uri).

Dacă nu aveţi o cameră specială pentru vizionări, tot în acest spaţiu de filmare veţi instala şi arhiva de casete, albumul cu fotografii, televizorul color şi aparatul video. Camera de luat vederi poate fi plasată într-o poziţie cât mai puţin stresantă pentru client (eventual în spatele unei plante ornamentale). Proiectoarele pot fi montate fie în plafon, fie pe stative.

Casa scărilor, uşa de la intrarea în apartament, recepţia – totul trebuie să contribuie la crearea unui sentiment de încredere. Luaţi ca model sediile notariatelor care funcţionează în apartamente de bloc şi observaţi ce elemente vă dau impresia de fire serioasă: plăcută gravată montată pe uşă, holul acoperit cu mochetă, iluminarea cu neoane, mobilierul nou de la recepţie, faptul că, în mod evident, acel apartament este destinat strict desfăşurării unei afaceri: bucătăria este desfiinţata şi transformată în birou, nu există şifoniere, ci doar dulapuri-arhivă, în general totul arată ca un sediu de firmă, şi nu ca un spaţiu de locuit.

Următorul pas constă în achiziţionarea aparaturii. Să trecem în revistă ce vă trebuie:
• aparat foto digital (4.000 de lei);
• camera video şi stativ (10.000 de lei);
• două proiectoare (2000 de lei);
• televizor (2800 de lei);
• aparat video (1600 de lei);
• stoc de casete video (100 buc. x 32 lei = 3200 de lei);
• calculator, imprimantă (8 000 de lei).

În total, o investiţie de 24.400 de lei în aparatură, căreia i se adaugă chiria pe trei-patru luni pentru sediu, precum şi publicitatea de start. Maximum ar putea să ajungă la cca. 5000 euro.

Calculatorul este necesar din doua motive: în primul rând, pentru că va ajuta să gestionaţi în mod profesionist activitatea – fişele clienţilor le păstraţi în foldere speciale şi le printaţi ori de câte ori este cazul, daţi căutări rapide ale unor potenţiali parteneri după anumite criterii (sex, vârstă, studii, ocupaţie), primiţi şi trimiteţi mailuri, verificaţi cât de rapid se încarcă pagina dvs. web, ţineţi contabilitatea etc. Iar al doilea motiv pentru care calculatorul este necesar îl constituie faptul că filmele de prezentare ale clienţilor le puteţi transfera pe CD-uri, constituind astfel o rezervă a arhivei video.

Am ajuns acum la o etapă extrem de importantă: publicitatea de start. Aveţi sediul (amenajat corect), aveţi şi aparatura, nu vă mai trebuie decât arhiva de clienţi. Trebuie, deci, să începeţi să căutaţi persoane interesate să îşi găsească un partener şi să vă formaţi astfel, în timp, respectiva arhivă. Arhiva este de fapt o colecţie de fişe personale, fotografii şi casete video, care va spori de la lună la lună şi care constituie principala “avere” firmei dvs. Punerea ei la punct se poate dovedi un proces sensibil, dar nu foarte costisitor.

Primul pas este să realizaţi o pagină web, cu ajutorul unui designer profesionist, unde să explicaţi în amănunt ce serviciu oferiţi, cum se desfăşoară lucrurile din momentul în care clientul intră pe uşă şi ce avantaje imense are prezentarea video faţă de alte forme de prezentare. Accentuaţi faptul că aici sunt excluse surprizele, deoarece selectarea potenţialului partener se face în deplină cunoştinţă de cauză – ce vede clientul pe video este realitatea 100%, fără înfrumuseţări sau minciunele “nevinovate”, cum se întâmplă în cazul agenţiilor matrimoniale clasice.

Nu uitaţi să puneţi pe site imagini din interiorul sediului agenţiei, precum şi un montaj foto care să ilustreze cap-coadă etapele care se parcurg: susţinerea interviului filmat, vizionarea casetei unui potenţial partener, vizionarea de către potenţialul partener a casetei clientului/clientei, întâlnirea celor doi, o fotografie de final la starea civilă. Pentru realizarea acestui montaj apelaţi la un cuplu de prieteni dispuşi să vă ajute (aveţi grijă să fie amândoi numai zâmbet). Obligatoriu treceţi datele de contact ale firmei: telefoane (fix şi mobil), fax, e-mail şi adresa exactă a agenţiei, însoţită de o hartă clară, cu puncte de reper.

Această pagină web este principalul dvs. mijloc de convingere a clienţilor să apeleze la serviciile dvs., deci nu e cazul să faceţi economii la realizarea ei. Repetăm, apelaţi la ajutorul unui designer profesionist.
Odată ce aveţi gata pagina web, înscrieţi-o la cât mai multe motoare de căutare, dar căutaţi totodată să directionaţi vizitatori către ea şi prin alte canale. De exemplu, publicaţi în ziarele locale casete publicitare cu mesaje de genul:
• “Vă oferim parteneri interesaţi de o legătură serioasă!”
• “Video înseamnă sinceritate!”
• “Cunoaşteţi-vă partenerul înainte de a-l întâlni!”
• “Nu noi hotărâm cine vi se potriveşte, ci dvs.!”

Aveţi grija să se înţeleagă clar că sunteţi o agenţie matrimonială în adevăratul sens al cuvântului şi faceţi o trimitere clară la pagina de web, pentru informaţii detaliate. Puteţi răspândi şi pliante tipărite în condiţii de lux, care să reia într-o variantă mai concisă informaţiile de pe site (trimiterea la adresa de web rămâne obligatorie) şi nu uitaţi să precizaţi cât mai vizibil, pe pliant, următorul text: “Dacă serviciile agenţie noastre nu vă sunt utile în acest moment, vă rugăm să aveţi amabilitatea să înmânaţi acest pliant unei persoane care credeţi că ar putea fi interesată.” Nici nu aveţi idee cât de eficientă este această precizare: practic pliantele dvs. vor ajunge astfel, într-o proporţie majoră, în mâinile unui potenţial client şi nu în primul tomberon.

V-a intrat clientul pe uşă.
Ce-i de făcut?

În primul rând, bucuraţi-vă (dar doar în sinea dvs.). Invitaţi-l apoi pe client la o mică discuţie în camera de zi, ocazie cu care va putea admira decorul şi aparatura şi se va convinge astfel de seriozitatea şi profesionalismul dvs. Manifestaţi-vă disponibilitatea să îi răspundeţi la orice fel de întrebare legată de modul cum decurge serviciul prestat, de costuri etc. Strecuraţi câteva referiri la avantajele pe care le oferă o agenţie matrimonială video, dar aveţi grijă că aceste referiri să vină natural în cursul discuţiei şi să nu sune că şi cum aţi recita un text tip, pe care îl spuneţi tuturor clienţilor.

O ceaşcă de cafea destinde atmosfera şi uşurează conversaţia, fiind o investiţie minimă, dar cu o eficienţă majoră. În nici un caz nu îi vârâţi clientului contractul sub nas, după primele 30 de secunde – s-ar putea ca omul să fi venit doar într-o vizită de familiarizare cu agenţia dvs. Fiţi răbdător: dacă a bătut drumul până acolo, e clar că este interesat. Nu stricaţi totul printr-un comportament pripit.

Interviul

Odată contractul semnat şi onorariul încasat, nu înseamnă că puteţi trece pe loc la realizarea filmului de prezentare. Clientul va trebui să revină altă dată şi asta dintr-un motiv foarte simplu: va mai da o fugă la frizer sau la coafor, se va îmbrăca mai elegant, va alege un moment al zilei în care să arate cât mai bine.

Alocaţi cel puţin o oră înregistrării filmului, chiar dacă filmarea în sine va dura doar 30 de minute. Stabiliţi temele ce vor fi abordate, precum şi cele despre care nu trebuie să puneţi nici o întrebare. Precizaţi foarte clar că filmarea nu se repetă, iar materialul obţinut nu se prelucrează ulterior, el trebuie să arate exact aşa cum este. Odată ce clientul s-a destins, iar dvs. sunteţi pregătit, puteţi da drumul înregistrării (camera video va sta pe stativ şi, aşa cum am mai precizat, e bine ca ea să fie uşor mascată de o plantă, ca să nu intimideze).

Nu este indicat ca oaspetele dvs. să se vadă pe monitor în timpul filmării – există tendinţa firească să-i fugă din când în când privirea la monitor şi asta nu creează o impresie prea grozavă. În plus, ar putea încerca să-şi controleze cumva imaginea, ceea ce i-ar distruge toata naturaleţea. Cel mai bine este să uite cât mai rapid de existenţa camerei video şi acest lucru chiar se întâmpla de cele mai multe ori, în practică.

La terminarea interviului, vizionaţi împreună casetă. În 95% din cazuri, clientul se va declara mulţumit de rezultat. În restul de 5% din cazuri, singura soluţie va fi repetarea filmării cu achitarea din nou a onorariului, lucru stipulat clar în contract.

Întocmirea fişei clientului

După realizarea interviului, caseta va intra în arhiva agenţiei, având pe cotor un cod. Faceţi apoi clientului câteva fotografii cu aparatul digital, dintre care cea mai reuşită va intra atât în albumul ce va fi studiat de ceilalţi clienţi, cât şi într-un fişier pe calculator, însoţită de datele personale. Acestea vor fi ordonate după criterii ca sex, vârsta, înălţime, greutate, culoarea ochilor/părului, fumător/nefumător, studii, ocupaţie, pasiuni. Ordonarea este foarte utilă în procesul de preselectare a cercului de persoane (oarecum) compatibile cu clientul respectiv.

Vizionarea casetelor altor clienţi

Numărul casetelor pe care le poate vedea un client în baza tarifului achitat este limitat la patru-cinci. Motivul? Fiecare înregistrare are cca. 30 de minute şi, dacă ar fi mai multe casete, vizionarea ar depăşi câteva ore. Oricum este indicat să existe un spaţiu separat pentru vizionari, astfel încât clienţii să poată elibera camera de zi imediat după ce au terminat filmarea, făcând loc unui alt client.

Alegerea potenţialilor parteneri se face mai întâi pe baza albumului de fotografii. Clientul va studia acest album timp de 10-15 minute, apoi va indica preferinţele sale. Atât fotografiile cât şi casetele aferente vor purta acelaşi cod, pentru ca identificarea casetelor să fie facilă. La sfârşitul vizionării clientul trebuie să opteze pentru maximum trei persoane, specificând şi ordinea în care acestea să fie contactate de agenţie. După care va pleca, urmând să primească în câteva zile un telefon de la dvs.

Finalizarea serviciului

Dvs. veţi contacta prima persoană indicată de client, o veţi anunţa ca cineva şi-a exprimat intenţia să o cunoască şi o veţi invita cât mai curând pe la sediu, să vadă caseta pretendentului. E posibil însă ca această vizionare “de răspuns” să nu stârnească acelaşi interes şi atunci rezultatul este nul, contactul între cei doi nu va avea loc.

Treceţi atunci la poziţia doi de pe listă şi repetaţi procedura; dacă nici aici nu există o reacţie favorabilă, contactaţi a treia persoană de pe listă şi, dacă nici aceasta nu este interesată, sunaţi-l pe client. Explicaţi-i situaţia, cu multă diplomaţie, şi asiguraţi-l şansele sale de a-şi găsi un partener rămân intacte, deoarece fotografia sa şi caseta aferentă vor rămâne în arhivă şi vor putea fi consultate oricând de noi şi noi clienţi.

În cazul fericit când interesul este reciproc, procedaţi la schimbul de adrese şi, concomitent, retrageţi cele două casete din arhivă. Desigur, este posibil ca această potrivire iniţială să nu ducă la înfiriparea unei relaţii stabile şi-atunci clienţii se vor întoarce la dvs. şi vor solicita reintroducerea în baza de date. Dar la fel de posibil este şi ca potrivirea să fie perfectă, relaţia să evolueze şi cele două casete să devină un cadou de nuntă din partea agenţiei.

Realizarea casetei de prezentare. Aspecte sensibile

Pe caseta video de prezentare a unui client va fi un interviu de 30 de minute cu acesta. Interviul va fi condus de dvs., patronul agenţiei, în urma unei scurte discuţii preliminare în care clientul va indica ce teme ar prefera să fie abordate sau, din contra, ce teme crede el că l-ar dezavantaja. Ţineţi cont de aceste solicitări, mai ales că filmarea nu poate fi repetată decât prin achitarea încă o dată a tarifului. Din acest motiv, trebuie să vă feriţi să vă poată fi reproşat ceva, ca intervievator – bâlbe, poticneli, pauze nejustificate între întrebări, punerea interlocutorului în situaţii dificile.

Înregistrarea nu trebuie să sufere în nici un fel din cauza dvs. Practic, aici jucaţi rolul unui ziarist. Şi trebuie să fiţi un ziarist priceput, care stăpâneşte tehnica interviului, are experienţă şi ştie să scoată ce e mai bun de la interlocutor. Pentru a atinge acest standard, vă trebuie mult exerciţiu. Faceţi înregistrări de probă cu prieteni şi cunoscuţi (doar audio, pentru ca dvs. oricum nu veţi apărea pe casetă), ascultaţi apoi banda şi încercaţi să vă corectaţi pentru viitor toate stângăciile şi orice alte aspecte deranjante. În rest, iată câteva reguli generale:
1) în timpul discuţiei preliminare, luaţi notiţe. Acestea vor funcţiona ca un aide-memoire şi vor contribui la fluenţa interviului;
2) nu demaraţi interviul până când interlocutorul nu este cât de cât relaxat. În nici un caz nu spuneţi: “Gata, în acest moment începem să înregistrăm!”, pentru ca asta îi poate aduce brusc înapoi toate emoţiile. Pornirea camerei video ar trebui să o faceţi discret, în timp ce vorbiţi cu clientul şi simulaţi că puneţi la punct ultimele amănunte tehnice;
3) nu puneţi întrebări la care se poate răspunde monosilabic, doar cu da sau nu;
4) nu lăsaţi pauze lungi între răspunsul primit şi noua dvs. întrebare;
5) dacă prin comportamentul său (ton, vocabular, gestica) consideraţi că intervievatul îşi face deservicii, nu-l corectaţi. Lăsaţi-l să se desfăşoare nestingherit, înseamnă că aşa este el în mod natural (nu uitaţi, perioada emoţiilor a trecut, clientul e deja relaxat);
6) căutaţi să daţi ceva sare şi piper interviului, altfel veţi avea o înregistrare plictisitoare sau, în cel mai bun caz, seacă. De aceea, strecuraţi din când în când întrebări mai jucăuşe, care îl pot stimula pe client să dea răspunsuri spumoase, dovedind astfel că are simţul umorului: “La ce nu aţi putea renunţa niciodată?”, “Când aţi râs ultima dată cu poftă?”, “Care este cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-aţi făcut în viaţa dvs.?”
7) la începutul discuţiei, fiţi dvs. cel care vorbeşte mai mult. Treptat însă, intervievatul va deveni din ce în ce mai vorbăreţ şi la sfârşit chiar se va mira cât de repede au trecut cele 30 de minute. Acesta este un semn ca interviul a fost unul reuşit.

Cât de profitabilă este afacerea?

Considerăm o agenţie matrimonială video care funcţionează într-un apartament cu două camere decomandate situat la etajul întâi, într-un bloc din zona centrală a unui oraş cu cel puţin 200 000 de locuitori. Apartamentul este foarte uşor accesibil şi, din afară, nu atrage cu nimic atenţia. Singurul lucru vizibil este plăcută gravată cu numele firmei, montată pe peretele blocului, în apropierea intrării.

Bucătăria este desfiinţată şi funcţionează ca recepţie/birou, holul generos are rolul de spaţiu de primire şi, eventual, de aşteptare, sufrageria este camera de protocol unde se realizează filmările, dormitorul este camera de vizionare, debaraua este arhiva de casete. Pentru apartament se plăteşte o chirie de cca. 300 de euro lunar.

Patronul este cel care gestionează întreaga activitate, ajutat de o asistentă (cineva din familie). Promovarea pe care şi-o face agenţia atrage lunar 50 de clienţi, inclusiv din oraşele învecinate, dat fiind faptul că anunţurile publicitare sunt tipărite în presă. Tariful este de 30 de euro (100 de lei), aici intrând realizarea unei casete video de prezentare, introducerea în arhiva, consultarea catalogului cu fotografii ale celorlalţi clienţi şi vizionarea a patru-cinci casete.

Venituri
50 de clienţi x 400 de lei……………. 20.000 de lei
Cheltuieli
Chirie………………………………… 5 000 de lei
Casete: 50 buc. x 40 lei/buc……………..2000 de lei
Publicitate……………………………..1000 de lei
Întreţinere, telefon, diverse……………800 de lei
Total: 6.600 de lei
Profit brut                           11 200 de lei/lună

De remarcat că afacerea poate atrage chiar mai mulţi clienţi, deoarece e posibil ca unii să apeleze la serviciile agenţiei doar din simplă curiozitate (consultarea catalogului cu fotografii şi vizionarea câtorva casete sunt lucruri care stârnesc imediat interesul). Nu am luat în calcul salariul asistentei, afacerea putând fi desfăşurată în familie.

Sursa: Ideideafaceri.ro

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Idei de afaceri: Mii de dolari din productia de materiale publicitare gonflabile

Din garaj in topul firmelor din Bucuresti
Pentru a face fata cerintelor venite din partea clientilor, Marian Ceausu trebuia sa-si diversifice productia, pe langa obiectele gonflabile incepand sa produca si alte materiale publicitare: banere in policromie, standuri expozitionale, utilizand tehnici de injectie mase plastice,  de serigrafie,  termoformare si, bineinteles, croitorie. A produs reclame publicitare utilizand  diverse materiale: mase plastice, lemn, metal, rigips, textil. Pentru onorarea comenzilor avea nevoie de utilaje si tehnologii noi si de un spatiu mai mare pentru firma. Problema spatiului a rezolvat-o prin achizitionarea unui teren in Bucuresti (600 mp, evaluat la 160.000 $) si a inceput sa ridice un sediu nou. Lucrarile au durat trei ani si au fost realizate de dl Ceausu impreuna cu angajatii sai.
Dotarea tehnica a firmei cuprinde strunguri, freze, masini de injectie, masina de termoformare, printer digital, 6 computere si 30 de masini de cusut. In 2001, firma sa a inregistrat o cifra de afaceri de 300.000 $, situandu-se pe locul 9 in topul I.M.M.-urilor din Bucuresti.

Un Mos Craciun de zece metri!
Marian Ceausu spune ca principalii clienti sunt agentiile de publicitate care ii solicita realizarea unor comenzi pentru clientii proprii. Astfel, la Wind ’94 au fost produse materiale publicitare pentru cele mai mari companii din tara producatoare de bauturi racoritoare, bere, tigari, dulciuri, pentru operatori de telefonie mobila, pentru posturi de televiziune. Multe dintre materialele produse au putut fi admirate la mari evenimente, precum Gala Hagi (uriasele steaguri cu dimensiunile de 12 metri latime si 6 metri lungime, panourile publicitare rotitoare de pe marginea terenului de fotbal).
Cateva din materialele produse de dl Ceausu si echipa sa reprezinta  adevarate recorduri, ca dimensiuni si ca timp de realizare: primul balon gonflabil produs de firma sa a fost realizat in 32 de ore; o halba de bere  inalta de 10 metri; un Mos Craciun tot de 10 metri; un BMW Z3 gonflabil care reproduce originalul, realizat in doar 4 zile!
La acestea se adauga un ecran gonflabil de 6 pe 8 metri pentru proiectii cinematografice, realizat pentru o companie producatoare de tigari si decorurile pentru emisiunea “Careul de Aur” de la TVR.  Marian Ceausu spune ca, practic, ar putea onora aproape orice comanda venita din partea clientilor daca nu ar intampina probleme cu furnizorii de materii prime din tara, in sensul ca acestia nu prea mai exista. Si sa faca import din Turcia nu prea este o solutie profitabila.
Pentru a-si promova afacerea, dl Ceausu a apelat la un ghid de servicii si la un saptamanal de afaceri, unde au aparut mici anunturi publicitare. Nu a fost multumit de rezultatele obtinute si a renuntat sa-si mai faca reclama in acest mod. El spune ca cea mai buna reclama vine din partea clientilor pentru care a lucrat. Acestia sunt multumiti de calitatea materialului produs si il recomanda si altora.
Despre piata pe care activeaza considera ca este inca in formare. Au aparut mai multe firme care se ocupa de productia de materiale publicitare, conduse de oameni care au lucrat in acest domeniu si care acum si-au deschis propria afacere. Problema este ca nivelul calitatii produselor pe care le executa lasa de dorit, principala cauza fiind amatorismul. Trebuie spus ca  productia de materiale publicitare este doar o veriga din ceea ce se numeste industria publicitara. Este un lant care incepe cu firma care vrea sa-si promoveze pe piata un serviciu sau un produs. Pentru aceasta angajeaza o agentie de publicitate cu scopul realizarii unei strategii de promovare si de comunicare.
Apoi urmeaza firma de productie de materiale publicitare, care incearca sa transpuna in realitate comenzile venite din partea agentiei de publicitate. Toata aceasta industrie depinde de nivelul de trai al oamenilor, de gradul de dezvoltare a societatii, pentru ca daca nu sunt bani pentru a achizitiona bunuri sau servicii, nu are rost sa faci publicitate.

Extinderea afacerii
Lui Marian Ceausu nu-i place inactivitatea. Si atunci cand nu are comenzi, cauta sa faca altceva. A observat astfel ce afaceri bune se pot face in domeniul confectiilor. Asa a inceput sa se gandeasca din ce in ce mai mult la croitorie (prima dragoste nu se uita!) ca o posibilitate de afacere pe scara larga. Cele 30 de masini de cusut pe care la are reprezinta un bun inceput pentru a intra in industria de confectii, producand articole de imbracaminte. Va face creatie si productie proprie. Singura problema este ca nu mai gaseste adevarati meseriasi, croitori care sa stie sa lucreze dupa un tipar, sa fie inventivi, nu doar simpli roboti executanti. A mai ridicat un nivel la sediul  firmei, unde va fi atelierul de croitorie, si spera ca foarte curand va da drumul la productie. Este optimist pentru ca stie ca reusita in afaceri depinde de munca si de pasiunea pentru ceea ce face.

Sursa: ideideafaceri.ro

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

O tehnologie accesibila oricui
“Tehnica de lucru este extraordinar de simpla”, explica Luiza Rosu. “Se ia o bucata de carton, se pliaza in doua, iar partea dinspre privitor se decupeaza cu ajutorul cutter-ului urmarind contururile unui tipar (tiparul este un desen care a fost trasat in prelabil pe carton, cu creionul, si care indica ce portiuni trebuie decupate). Apoi, in interior se ataseaza o a doua bucata de carton, de o culoare contrastanta, care va scoate in evidenta modelul decupat si care va crea totodata niste umbre de efect.
Nu este vorba aici de indemanare, ci mai mult de atentie si rabdare, pentru ca e suficient sa te grabesti putin si asta se va vedea imediat in calitatea taieturilor. In plus, trebuie sa recunosc, exista si unele mici secrete, legate de suprafata pe care lucrezi sau de tehnica realizarii cerculetelor de 1-3 mm diametru (care imita ninsoarea) – ca sa dau doar doua exemple. Aceste mici secrete permit obtinerea unor taieturi perfecte si, cand spun perfecte, nu exagerez deloc: oricine vede aceste felicitari isi inchipuie ca sunt decupate cu o stanta, printr-un procedeu mecanic, dar nu-i adevarat. Sunt realizate 100% manual.”
In medie, in sase ore de lucru, intrerupte de cateva pauze, Luiza Rosu finalizeaza 15-25 felicitari. Pretul cerut: intre 5 si 8 lei de lei, in functie de model. “Materialele folosite – cartoanele – sunt ieftine, o felicitare ma costa maximum 0,5 lei. Pot sa cer 5 lei pe o felicitare cu un model mai simplu, la care lucrez 10 minute, sau 8 lei pe un model elaborat, la care stau o jumatate de ora – cartonul este acelasi si costa la fel (trebuie sa stii insa ce carton sa folosesti).”
Monografii contabile

O piata avida
“Cel mai bine poti sa intelegi potentialul acestei afaceri in momentul in care ai finalizat prima felicitare. Cand o vezi cat este de aspectuoasa si cand realizezi ca ai facut-o tu, ca e creatia ta, devii brusc pasionat si nu-ti doresti decat sa te apuci cat mai repede de urmatoarea. Faptul ca lucrezi cu pasiune este foarte important, practic nici nu mai sesizezi ca muncesti. La sfarsitul unei zile de lucru, te uiti la teancul de felicitari frumos ambalate si iti dai seama ca ai acolo marfa de 100 de l ei. Sunt bani pe care i-ai facut aproape din placere, la tine acasa, intr-o zi, fara sa te bata nimeni la cap.
Desigur, foarte important este si sa gasesti o cale facila pentru distributie. Cel mai comod este prin intermediul unor magazine diverse: librarii, papetarii, magazine de cadouri etc. Scopul este sa stabilesti relatii bune cu doar doua-trei astfel de unitati, pentru ca ele sunt suficiente ca sa-ti vanda toata productia. Eu, in timp, am experimentat mai multe variante de distributie si am identificat pana la urma o strategie care poate fi usor pusa in practica in orice oras. Rezultatele sunt excelente – tot ce produci intr-o zi vinzi garantat in ziua urmatoare (strategia este descrisa in cadrul ghidului practic prezentat la sfarsitul articolului, n.r.).
Piata exista cam peste tot, trebuie doar sa stii cum sa ajungi cat mai direct la clientul potrivit, pentru ca, in mod evident, aceste felicitari nu se adreseaza chiar oricui: cartonul este unul de lux, taietura e fina, produsul in ansamblu este unul original, iesit din comun si care… nici nu se prea gaseste, tocmai din cauza ca e facut manual, in cantitati mici. Toate aceste conditii il transforma intr-o mica bijuterie, cu un pret – logic – de mica bijuterie. O felicitare mai elaborata, mai complexa se poate vinde cu peste 15 lei, caz in care castigul de care vorbeam mai devreme – 100 de lei pe zi – il obtii din numai 6-7 bucati.”

Cat puteti castiga cu aceasta afacere?
In primul rand, cate felicitari puteti produce intr-o zi? Dupa ce depasiti faza de inceput si stapaniti foarte bine tehnica de lucru, veti putea realiza fara probleme 15 felicitari pe zi, adica in jur de 400 pe luna. Pentru aceasta cantitate, calculul de profitabilitate arata in felul urmator:

Cheltuieli
• carton, lipici: 400 buc. x 0,5 lei………..200 lei
• plic asortat: 400 buc. x 0,2 lei …………..80 lei
• tipla: 400 buc. x 0,15 lei…………………..60 lei
Total    340 lei

Venituri
• 400 buc. x 6 lei*………………………… 2.400 lei

Profit………………………………………….2.060 lei

*pretul de 6 lei/buc. este unul minim si nu include adaosul comercial al magazinului-distribuitor. Chiar daca magazinul practica un adaos de 100%, felicitarea ajunge la vanzare cu 12 lei, ceea ce este oricum un pret foarte accesibil pentru categoria de clientii careia i se adreseaza produsul.

Strategii eficiente pentru comercializarea felicitarilor
Strategia clasica de comercializare este prin intermediul unor magazine deja existente, magazine cu o anumita tinuta, care sa atraga categoria de clienti vizata de dvs. Vorbim asadar de magazine peste medie sau chiar de lux – librarii de top, mall- uri, supermarket-uri, magazine de cadouri, galerii comerciale. Este suficient sa stabiliti colaborari cu doar trei (!) astfel de magazine care sa fie de acord sa amplaseze in incinta lor un suport rotativ cu felicitarile dvs. si sa se ocupe totodata si de vanzarea lor. Daca fiecare magazin vinde fie si numai 5 bucati pe zi, aceasta inseamna 150 de bucati/magazin/luna, adica intr-o luna ati scapat de toate cele 400 de felicitari.

A stabili astfel de colaborari presupune sa va prezentati la magazinul vizat cu o mapa atractiva care sa includa toate modelele de felicitari pe care le puteti realiza, fiecare in mai multe variante coloristice, si avand atasate mici etichete cu coduri (pentru impresie). Spuneti ca reprezentati o firma producatoare de felicitari si ca doriti sa colaborati in vederea comercializarii gamei respective de produse. Aceasta mapa constituie principalul dvs. argument (felicitarile vorbesc de la sine), dar, pentru a fi si mai convingator, mai puteti mentiona si alte aspecte:

1) felicitarile dvs. aduc un aer nou, original, inedit si orice patron de magazin apreciaza acest lucru, pentru ca stie ca asta va atrage clientii sa ii treaca pragul;

2) castigul magazinului poate fi si el consistent: 6 lei castigati la fiecare felicitare, 150 de felicitari vandute pe luna, rezulta 900 de lei obtinuti fara efort, pur si simplu gazduind un stativ care ocupa mai putin de un sfert de metru patrat.

In ghidul prezentat in continuare sunt descrise insa si alte strategii, foarte eficiente, pentru comercializarea felicitarilor decupate. E vorba de strategii in care lucrati strict pe comanda, o comanda putand insemna chiar si 200-300 de bucati (!)

* Sumele sunt indicate în Lei Romăneşti

Sursa: ideideafaceri.ro

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

„Totul a pornit de la profesia pe care am desfăşurat-o timp de 23 de ani, profesoară de matematică. Om de şcoală fiind, statul mi-a permis să dau drumul unei activităţi cu caracter educativ şi atunci m-am gândit la o grădiniţă cu program în limbi străine – franceză, engleză şi germană. Activitatea am început-o în martie 1990, la mine acasă, pentru că bani n-am avut absolut deloc. Am demarat cu o grupă de 20 de copii, numai în limba engleză, cu o taxă de 1 000 de lei lunar. Din aceşti bani plăteam profesoara şi cumpăram jucării, altceva nu făceam şi nu conta faptul că activitatea se desfăşura la mine în casă. Cu 20 de copii. În toamna lui 1990, am obţinut şi un spaţiu de la Primărie, pentru că pe atunci lucrurile erau foarte simple, trebuia doar să faci o cerere.”

Afacerea a crescut în timp, nu foarte spectaculos, deoarece, fiind o activitate didactică, percepeam o taxă fixă lunară, deci nu aveau cum să fie câştiguri peste noapte. Cheltuielile erau şi ele foarte mari, cu chiria, lumină, căldură, telefonul, şi se măreau în funcţie de inflaţie. Salariile, la fel, creşteau şi ele pe măsura inflaţiei. Totuşi, grădiniţa mea a evoluat foarte bine. Aveam la un moment dat 100 de copii, dar taxa era modică. Nu facem activitatea asta pentru bani, ci pentru binele copiilor. Aveam patru profesoare şi fiecare lucra cu o grupă, cu program numai în engleză. Noi, prin publicitatea făcută, am precizat la început că avem şi franceză sau germană, dar n-au fost nici un fel de solicitări pentru franceză, doar câteva la germană, şi nu s-a putut forma o grupă. Şi atunci părinţii care au solicitat germana au trecut la engleză. Baza materială a grădiniţei se compunea din linguafoane, astfel încât copiii să audă vorbindu-se engleza, din video cu desene animate netraduse, ca să-i formăm urechea copilului, din jocuri şi din calculatoare. Mi-e greu să spun cât am investit în afacere, pentru că toate le-am cumpărat treptat, mai ales în ‘90, ‘91 şi ‘92, când erau alte preţuri.”

„În general, am avut probleme cu găsirea profesoarelor. E greu să găseşti profesoare de engleză care să ştie să lucreze cu copiii şi care să cunoască la perfecţie limba. Pentru că, oricât de mic este copilul, că are 3 sau 6 ani, el poate întreba ceva şi profesoara nu are timp să stea cu dicţionarul după ea şi nici să-i spună greşit nu poate; copilul ţine minte, merge acasă unde unul sau poate ambii părinţi cunosc limba şi ce-ar însemna ca să spună ceva greşit? Toata credibilitatea noastră s-ar duce pe apa sâmbetei. Iar eu am ştiut pe cine să racolez ca să poată desfăşura o activitate de prestigiu. O idee care mi-a dat târcoale mult timp a fost chiar de a pregăti educatoare care să cunoască o limbă străină. Pentru că într-un fel lucrează profesorul de engleză cu copilul de vârstă mică şi în alt fel lucrează educatoarea.”

„Pentru noi a fost un avantaj faptul că am început foarte devreme. Cine începe acum ar trebui să aibă nişte fonduri destul de mari. Ştim cu toţii – chiriile sunt foarte mari. Eu am desfăşurat aceasta activitate vreo 4-5 luni la mine acasă, unde nu-mi cerea nimeni bani, până m-am pus pe picioare. Iar cine vrea să demareze acum trebuie să fie atent, pe lângă capitalul iniţial care nu e deloc mic trebuie să-şi facă publicitate, să-şi facă un nume, un prestigiu. Iar asta se câştigă în timp.”

Sursa: eco.md

Imagine (C) istockphoto.com

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Pop Art Toaster, primul prăjitor de pâine cu model, a apărut pe piaţă în 2004, iar Linda a câştigat cu el premiul “Produsul anului” la târgul organizat în acel an de Asociaţia Internaţională a Obiectelor Promoţionale. Modelul pe care îl imprima aparatul sau era logo-ul companiei de comerţ on-line Target.com (o ţintă de tir), dar imediat au apărut şi alţi clienţi, ca Fox TV sau Trump Plaza.

Linda Carlish s-a gândit însă că potenţialul lui Pop Art Toaster depăşeşte cu mult nişa logo-urilor de firme, aşa că s-a adresat şi consumatorilor obişnuiţi: “Un mic dejun în familie capătă altă stare de spirit dacă sandvişurile poartă pe ele un soare zâmbitor, o floricică, un Moş Crăciun, o ceaşca aburindă de cafea sau chiar un text scurt, gen «Papă-mă!» (pentru copii).”

Astfel au apărut pe piaţă toastere Pop Art vândute împreună cu un set de rezistente (rame) interschimbabile, fiecare purtând un alt model, la preţul de 29,95 USD. O idee deosebit de inspirată, dovada încasările firmei pe anul trecut: 3,3 milioane USD.

Sursa: eco.md

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.