Vrei să vezi și alte video motivaționale? Abonează-te la acest blog. Introdu adresa de email mai jos. Nu uita să faci click pe linkul de confirmare care îți va veni. (în caz că nu vine verifică mapa “spam”)

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Apa nu trece pe sub piatra care nu se mişcă.”

Principiul nr. 10: Creează impulsul mişcării

Ai încercat vreodată să opreşti un tren, care se mişcă cu 200 km pe oră? Chiar dacă ai construi pe şine un zid din cărămidă, trenul l-ar spulbera fără probleme. Explicaţia este că un tren care a luat viteză posedă un mare impuls de mişcare.

O locomotivă are mii de cai putere. Aceasta este suficient pentru a mişca din loc tot trenul. Dar atunci când trenul stă pe loc, este suficientă o piedică cât de mică, pentru ca el să nu se poată mişca. Dacă punem sub una din roţi o piedică, atunci locomotiva este impotentă. Toate eforturile vor fi zadarnice.

Dacă lipseşte impulsul mişcării, atunci este suficientă o piedică mică, care poate distruge compania. Dar dacă impulsul mişcării este prezent, atunci lucrurile merg de la sine şi nici o barieră nu este imposibil de depăşit.

Este destul de dificil de abandonat vechile obiceiuri. O activitate nouă este grea, cel puţin, pentru că este necunoscută. În această situaţie, orice barieră neînsemnată creează mari probleme. De aceea, creează din start impulsul mişcării. Cu cât mai devreme o vei face, cu atât mai bine. Nu vei reuşi niciodată să înlături din cale toate barierele şi situaţiile nefavorabile. Probleme vor apărea mereu.

Dar vei reuşi să le depăşeşti, dacă vei crea impulsul mişcării. Este unica modalitate inteligentă de depăşire a problemelor şi situaţiilor complicate. De îndată ce ai luat viteză, ele nu te mai pot opri.

Timpul, pe care l-ai investit pentru dezvoltarea afacerii sau pentru carieră, facilitează formarea acestui impuls. Este foarte important de a crea cât mai repede impulsul mişcării la începutul oricărei activităţi. Totul se petrece ca şi atunci când vrei să mişti din loc un automobil. Primii metri sunt cei mai grei. Ai nevoie de toate forţele. Atunci când automobilul se mişcă, ai nevoie de mult mai puţine forţe.

Oamenii complică procesul de creare a impulsului, căzând în una dintre cele patru „capcane”:
- „Eu am să încerc”;
- „La început voi munci la jumătatea forţelor”;
- „Eu voi munci, orientându-mă la rezultatul final”;
- „Mai întâi voi alege strategia corectă”.

Să analizăm de ce aceste „capcane” fac posibilul imposibil.

Nu e posibil de „a încerca”

Nu poţi „încerca” să mişti un automobil. Sau aplici toată forţa şi el se mişcă, sau rămâne pe loc. Noi nu vom reuşi „să încercăm”. Sau faci, sau nu faci. Dacă citeşti aceste rânduri şi sănătatea îţi permite, ridică-te în picioare. Nu poţi doar „încerca” să te ridici. Sau te ridici, sau rămâi pe scaun.

Oamenii care spun că vor să încerca să facă ceva, cel mai des nu fac nimic. Ai impresia că ei aşteaptă conştient ca ceva să le stea în cale. Cel care face, aşteaptă succesul. Cel care „încearcă”, aşteaptă ca ceva să-l încurce.

Exemplul cu automobilul explică încă un gând. Dacă aplici jumătate de forţă, nu vei reuşi să mişti automobilul şi nu vei şti niciodată cât de uşor e să-l împingi atunci când se mişcă. De aceea nu vei mai întreprinde nimic. Jumătate de efort nu este egal cu jumătate de rezultat, ci cu zero.

Efortul orientat doar pentru succes, frânează impulsul mişcării

La începutul oricărei activităţi, trebuie să accelerezi la maximum, dar nu trebuie să ridici prea tare ştacheta aşteptărilor. La această etapă rezultatul nu este important. Un succes imediat te poate dezorienta. Este nevoie stringentă să te concentrezi asupra creării impulsului mişcării, dar nu asupra rezultatelor.

Cel care se concentrează la început asupra rezultatului, dar nu asupra impulsului mişcării, niciodată nu va folosi toate posibilităţile. Munca, orientată pentru rezultat, duce la aşteptarea situaţiilor favorabile, pentru a obţine uşor succesul. În acest caz, avem de-a face cu o scuză a leneşilor: „Eu lucrez pentru rezultat”.

Oamenii care aleargă după rezultate, cred în geniul lor, dar nu ştiu nimic despre forţa impulsului mişcării. Atunci când este prezentă mişcarea, apar căi şi mijloace, de regulă, ascunse pentru ochii oamenilor. În acest caz, apar şi rezultatele care nu puteau fi nici planificate, nici prevăzute.

Mişcarea generează automat rezultate. Cel mai important este să acţionezi. Cel care se mişcă, poate continua mult mai uşor să facă aceasta, decât să se oprească. El este susţinut de impulsul de mişcare.

Nu căuta strategia ideală

Nu avem nevoie de o strategie ideală pentru a demara un anumit proiect. Sigur că ar fi un mare avantaj, dar nu este o condiţie obligatorie. Multe companii care au obţinut rezultate impunătoare, au încercat o serie de strategii, până când au găsit-o pe cea de succes. Găsind-o, aplic-o şi nu inventa bicicleta. Dacă nu ai încă o strategie, fii sigur că se va profila după ce vei crea impulsul mişcării. Învingătorii nu stau cu mâinile în sân şi aşteaptă strategia ideală. Ei ştiu că ea este creată de către impulsul mişcării.

De ce fel de impuls ai nevoie?

Fii precaut. Impulsul mişcării este un lucru viclean. El poate munci pentru tine, dar şi împotriva ta. Unii oameni creează un impuls al mişcării pentru critică, cheltuirea banilor etc. Presupunem că ai decis să mănânci zilnic câte o tabletă de ciocolată, chiar dacă nu-ţi este poftă. Nu trebuie să te mire faptul că peste câteva săptămâni nu te vei mai putea opri. Ai creat impulsul de a mânca ciocolată. De aceea, din când în când, e nevoie să analizezi critic acţiunile tale. Nu ţi-ai format o deprindere urâtă? De asemenea, trebuie să te întrebi ce deprinderi ai dori să achiziţionezi şi să lucrezi asupra lor.

Impulsul porneşte de la disciplină

Pentru ca impulsul mişcării să capete un caracter permanent, este nevoie să devii disciplinat. Pentru a reuşi într-un domeniu nou, trebuie să-i cunoşti principiile. Pentru a le învăţa, ai nevoie de disciplină. Cu cât mai mult te antrenezi, cu atât mai bun devii. Cu cât mai mare este măiestria, cu atât mai plăcute sunt rezultatele. Cu cât mai bune sunt rezultatele, cu atât mai puternică este motivarea. Cu cât mai puternică este motivarea, cu atât mai viguros este impulsul mişcării. Însă totul începe de la disciplină, atunci când înveţi.

De ea este nevoie pentru a te mişca din loc. Alegerea e simplă: plăcerea de moment sau recompensa de durată.

Dar am şi o veste bună: lupta cu obiceiurile rele nu durează o veşnicie. Ai nevoie de o disciplină de fier atât timp cât se formează noi deprinderi. Şi aceasta durează trei-şase săptămâni. Apoi apare impulsul mişcării şi-ţi va fi mai uşor să faci decât să nu faci. Activitatea pe care ai învăţat-o cu ajutorul disciplinei de fier, se va transforma în plăcere.

Trei etape ale procesului de disciplinare

Imaginează-ţi că acum nu alergi, dar doreşti să faci aceasta.

Prima etapă se numeşte de start. Ea se prelungeşte trei-şase săptămâni. În acest răstimp, lupţi permanent cu dorinţa de a abandona.

A doua etapă începe atunci când ai creat impulsul mişcării şi faci aceasta ca pe ceva firesc. Dar nu zilnic, ci doar cinci zile pe săptămână. Pentru celelalte două zile mai ai nevoie de autodisciplină, dar nu atât de puternică ca la început. Imediat ce ai ieşit din casă, ai satisfacţie de la alergat.

A treia etapă  începe aproximativ peste un an. Dimineaţa încalţi adidaşii automat. De cu seară, savurezi plăcerea de a doua zi. Şi aşa zilnic. Cu excepţia a una-două zile pe lună, când trebuie să te impui să faci aceasta. Această etapă durează toată viaţa. Ai nevoie de disciplină foarte rar, deoarece a început să funcţioneze impulsul mişcării.

Atunci când eşti în mişcare

Atunci când ai creat un impuls al mişcării, este nevoie doar de a fi susţinut. Pentru aceasta ai nevoie  foarte rar de disciplină. Un impuls al mişcării puternic îţi dă mai multe forţe, decât este nevoie pentru a fi susţinut.

Un mare concern a cheltuit milioane pentru campania publicitară. Ea s-a dovedit a fi atât de reuşită, încât veniturile au crescut brusc. Însă concernul n-a încetat să facă publicitate. Atunci când directorul a fost întrebat de ce continuă campania de publicitate şi după obţinerea unui asemenea rezultat, el a răspuns: „Imaginaţi-vă că sunteţi într-un avion. Pentru a-l ridica în aer este nevoie de o forţă enormă, dar apoi vine o fază liniştită de zbor. Oare la această etapă veţi opri motoarele?”

Învingătorii depun toate eforturile pentru a crea impulsul mişcării. Ai nevoie de timp şi forţe pentru a începe ceva de la zero, dar atunci când turaţiile au crescut, nimeni şi nimic nu te poate opri, în afară de tine.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Motto: „Nu număra anii. Numără clipele fericite din viaţă.”

Principiul nr. 2: Fii conştient de importanţa fiecărei zile

După o săptămână grea, Jane a decis să se relaxeze un pic şi a plecat pe malul mării. Acolo, ea a făcut cunoştinţă cu o fetiţă mică, pe care o chema Melanie. Ea locuia împreună cu mama sa într-o căsuţă de lângă plajă. Fetiţa avea un caracter foarte vesel, de aceea lui Jane îi plăcea să se joace des cu ea. Odată, când erau pe plajă, pe alături a zburat o rândunică.
-Uite, o zburat o bucurie, – a strigat Melanie.
-Ce a zburat?
-O bucurie. Mama mea spune că rândunelele aduc bucurie.

Spre seară ele s-au despărţit.

De fiecare dată, când simţea că îi lipseşte „o rândunică”, Jane pleca la mare ca s-o întâlnească pe Melanie. Ele se simţeau foarte bine împreună. Uneori, stăteau pur şi simplu pe plajă şi urmăreau rândunelele. Peste un anumit timp, Jane a înţeles că rândunele aduc bucurie. Jane şi Melanie au devenit prietene.

Într-o zi, Jane a venit pe plajă foarte indispusă. Melanie i s-a aruncat în braţe, dar Jane vroia să fie de una singură.
-Azi nu am poftă de joacă. Mama mea a decedat. Lasă-mă în pace.
-Te-a durut atunci când ea a murit?
-Foarte,- a întrerupt-o Jane, s-a întors şi a plecat. Ea era dominată de durerile ei.

Peste câteva săptămâni, Jane s-a simţit mai bine şi i s-a făcut dor de Melanie. În afară de aceasta, ea se simţea vinovată faţă de Melanie şi a plecat pe plajă, însă fetiţa nu era acolo.

Jane a plecat acasă la Melanie. O femeie tânără, dar foarte necăjită i-a deschis uşa. Jane s-a prezentat şi i-a spus:
-Mi-e dor de Melanie. Nouă ne plăcea mult să ne jucăm împreună. Unde este ea?
-Melanie a murit săptămâna trecută. Era bolnavă de leucemie.

Probabil că nu v-a spus nimic despre aceasta.

O durere puternică a străpuns sufletul lui Jane.
-Melanie iubea această plajă,- a continuat mama. –M-a convins să trecem cu traiul încoace. Eu aveam impresia că se simte mult mai bine aici. Ea era fericită. Dar brusc sănătatea ei s-a înrăutăţit… Ea, ea…Melanie m-a rugat să vă transmit ceva.

Mama i-a întins un plic abundent colorat, pe care era scris: „Pentru prietena mea”. Înăuntru era un desen – nisipul galben, marea albastră şi o rândunică mare. Jos era scris: „Rândunele aduc bucurii”.

Jane n-a fost în stare să-şi stăpânească lacrimile. Ea a îmbrăţişat-o pe mama lui Melanie.

Astăzi acest desen este atârnat deasupra mesei de scris. Acesta este cadoul fetiţei, care a învăţat-o să se bucure de viaţă.

Uneori, se pare că doar situaţiile tragice ne pot face să abandonăm rutina vieţii şi să ne gândim la adevăratele valori. Suntem prea ocupaţi pentru a vedea frumuseţile vieţii şi a acorda atenţie celor mai dragi.

Loviturile vieţii

Mulţi dintre noi au suportat tragedii şi lovituri ale vieţii. Uneori, se petrec lucruri pe care nu le înţelegem. Ele ne depăşesc. În viaţă există loc şi pentru catastrofe, şi pentru boală, şi pentru moarte. Cum reacţionăm? Căutăm explicaţii, apelăm la Dumnezeu, învinuim tot ce ne înconjoară sau încercăm să găsim ceva pozitiv?

Atunci când a decedat Robin, fiica mai mică a soţilor George şi Barbara Bush, la vârsta de trei anişori, reacţia părinţilor a fost uluitoare: „Noi suntem bucuroşi că lumea în care fiica noastră s-a bucurat de viaţă şi a alergat pe pământ este şi lumea noastră. De aceea nu suntem trişti, dar suntem recunoscători pentru timpul petrecut împreună. Datorită lui Robin, George şi eu am început să preţuim mult mai mult fiecare om. Ea trăieşte în inimile, amintirile şi acţiunile noastre. Noi nu mai plângem, este partea fericită a vieţii noastre.”

Bucură-te de fiecare clipă

Ar trebui să ne gândim mai des asupra a două lucruri: cât de important este fiecare om pe care-l întâlnim în viaţă şi cât de fantastică este fiecare clipă a vieţii. Din păcate, majoritatea au impresia că acestea se subînţeleg de la sine. Ni se pare că avem în faţă o veşnicie întreagă.

Doar în cazurile pierderilor ireversibile, începem să înţelegem că fiecare clipă a vieţii este un dar de nepreţuit. Câte astfel de cadouri au rămas fără atenţia noastră, din simplul motiv că am fost prea ocupaţi cu „lucruri mai importante”?

Vizavi de problemele care apar, trebuie să avem o atitudine filozofică şi să ne întrebăm: „Ce va rămâne din aceste probleme peste cinci ani?” Nimic. Sau, sănătatea distrusă pentru că am acordat prea multă atenţie lucrurilor de nimic.

De ce nu planificăm timpul

În ciuda existenţei metodelor de planificare a timpului, există patru neajunsuri importante:
1. Mulţi folosesc tehnicile contemporane de planificare a timpului, frecventează seminarii, dar ai impresia că au tot mai puţin timp la dispoziţie. Toate metodologiile urmăresc scopul de a comprima timpul şi de a reuşi cât mai multe într-o zi.
2.  Unii se concentrează la economisirea minutelor, cheltuind în zadar ani din viaţă. Dacă îţi imaginezi prost scopul tău în viaţă, dar foloseşti tehnici contemporane de planificare a timpului, atunci te perfecţionezi pe un drum greşit. Pierzi controlul asupra celui mai important lucru din viaţă. Noi venerăm timpul, uitând de busolă. Începem să ne gândim la aceasta atunci când este prea târziu.
3. Toate situaţiile imprevizibile le interpretăm drept „bariere”. Aceasta se întâmplă atunci când suntem presaţi de termene. Cel care se concentrează doar asupra planurilor şi termenelor, trăieşte pentru viitor. Dar cel mai grav este faptul că în viitor va trăi tot pentru viitor. El niciodată nu va fi apt să preţuiască clipa şi oamenii care-l înconjoară. Pe primul loc trebuie să fie oamenii dragi.
4. Atunci când nu facem nimic, ne mustră conştiinţa. Suntem convinşi că trebuie să facem ceva. Cel care nu ştie cum să folosească timpul, se plictiseşte. Iar cel care percepe fiecare clipă ca şansă şi cadou al vieţii, nu are timp să se plictisească. El ştie că totul este relativ. Se plictisesc doar cei care nu apreciază momentul şi nu sunt capabili să se folosească de situaţia în care s-au pomenit.

A sosit timpul să te opreşti şi să te gândeşti

Învingătorul este fericit atunci când repurtează o victorie şi timpul se opreşte un pic. El are şansa de a trăi intens acest moment al fericirii. Chiar şi pauzele te pot face fericit.

Nu este necesar ca permanent să faci ceva. Uneori trebuie, pur şi simplu, să trăieşti. Chiar şi cel care este permanent ocupat, îşi doreşte o relaxare.

Fiecare are nevoie de asemenea pauze, pentru a conştientiza valorile personale şi a se gândi la direcţia în care merge. Este necesar să ne oprim din când în când, pentru a nu fi luaţi şi duşi de torentul lucrurilor neînsemnate, care ni se par foarte importante. Dar în clipele de linişte putem să ne dăm seama ce este important şi să stabilim priorităţile.

De asemenea pauze avem nevoie pentru a ne gândi la oamenii dragi care ne înconjoară. Nimic nu poate înlocui acele clipe fenomenale pe care le putem petrece împreună cu ei. Nimic nu ne poate îmbogăţi viaţa atât de mult.

Ziua de azi este şansa ta

În zilele noastre se consideră ceva „normal” să trăieşti cu trecutul (să regreţi ceva) sau cu viitorul (să te pregăteşti de ceva). Sigur că aptitudinea de a planifica ceva este considerat drept indicator al progresului. Dar o astfel de abordare te poate prinde în capcană. Acest lucru se întâmplă atunci când ratăm toate frumuseţile zilei de azi.

Dar aceasta este o şansă unică, care nu se va mai repeta. Poţi petrece timpul perfect cu o persoană pe care o preţuieşti. Te poţi relaxa şi medita asupra scopurilor tale. Poţi fi, pur şi simplu, fericit. Gândeşte-te, ce ar trebui să faci pentru a-ţi petrece ziua în  mod conştient.

Totul depinde de atitudinea noastră faţă de cele ce se întâmplă. O fetiţă mică a plecat în pădure şi în acest moment s-a declanşat o furtună. Mama a plecat să o caute şi a rămas uimită de ceea ce a văzut. De fiecare dată când fulgera, fetiţa se oprea, se uita la cer şi zâmbea. „Nu-ţi este frică ?”- a întrebat mama. „Nu, doar Dumnezeu mă fotografiază”.

Dacă ai neplăceri, nu le lua aproape de inimă. Nimic nu-ţi poate strica dispoziţia. Spune-ţi: „Unicul lucru care poate să mi se întâmple este încă o zi petrecută minunat”.  Transformă deznădejdea în bucurie. Controlează situaţia. Benjamin Disraeli a spus: „Nimicurile au putere doar asupra celui care un suflet mic”.

Mulţumirea

Cunoşti secretul oamenilor satisfăcuţi şi plini de succes? Secretul celor care fluieră pe timp de ploaie şi zâmbesc? Secretul lor rezidă în aptitudinea de a percepe fiecare clipă drept miracol şi de a fi satisfăcuţi de aceasta.

Ziua de azi este şansa ta de a fi satisfăcut de oamenii pe care îi iubeşti şi care te iubesc, de clipele pe care ţi le dă viaţa. Poţi fi satisfăcut că eşti sănătos, că poţi merge, poţi vedea şi auzi, poţi mânca fără ajutorul cuiva, poţi vorbi…poţi continua la nesfârşit. Simţi cât eşti de bogat şi câte daruri primeşti zilnic?

Învingătorii tratează fiecare zi ca pe o şansă unică. Îi preţuiesc pe cei cu care trăiesc împreună. Ei mulţumesc pentru tot şi nimic nu-i poate împiedica să se bucure de viaţă. Învingătorii folosesc toate şansele pe care le oferă ziua de azi.

Motto: „Toată viaţa tinde spre perfecţiune, fără de a-ţi fi frică că ai s-o atingi.”

Principiul nr. 2: Autoinstruieşte-te permanent pentru a deveni om de succes

Conform unei istorioare indiene despre facerea lumii, Dumnezeu a creat mai întâi o scoică şi a plasat-o pe fundul mării, care ducea o viaţă nu prea interesantă. Tot ce trebuia să facă, era să deschidă şi să închidă din când în când valvele, pentru ca apa de mare să pătrundă în interior. Aceasta era ocupaţia ei zilnică.

Apoi Dumnezeu a creat vulturul. I-a dat libertate şi dreptul de a zbura oriunde. Dar pentru libertate trebuia să plătească. Zilnic îşi dobândea hrana singur. Nu era deloc uşor, mai ales când apăreau puii şi era nevoit să vâneze toată ziua, pentru a-i hrăni. Dar vulturul a acceptat acest statut cu mare bucurie.

Mai târziu Dumnezeu a creat omul. I-a arătat scoica şi vulturul şi l-a întrebat ce fel de viaţă alege.

Învaţă permanent şi dezvoltă-te (ÎPŞD)

Noi avem posibilitatea să alegem unul dintre cele două modele. Scoica simbolizează persoana care ratează şansa de a se dezvolta. Ea este sortită să facă toată viaţa unul şi acelaşi lucru. Napoleon Hill a remarcat: „Unii oameni mor devreme, deoarece mănâncă mult, alţii – pentru că beau mult, iar cea de-a treia categorie pentru că, pur şi simplu, nu le mai rămâne nimic de făcut”.

Acei care-şi doresc o viaţă de vultur, aleg un drum destul de greu. Există doar o singură modalitate de a rezista pe acest drum: să te bucuri că înveţi şi te dezvolţi. Cu cât mai multe aflăm, cu cât mai mult ne dezvoltăm, cu atât devenim mai liberi. Toate greutăţile şi problemele vieţii trebuiesc tratate drept lecţii ordinare.
Filozofia vieţii ÎPŞD se bazează pe patru principii:

1. Fiecare este dotat cu o genă a dezvoltării

Cum deosebim un corp viu de unul mort? Tot ce este viu, se dezvoltă. Prin aceasta se deosebeşte o piatră de un coral. Atunci când încetează creşterea şi schimbările, vine moartea. Astfel, dezvoltarea este un atribut al vieţii. Dar în cazul nostru, nu este vorba doar despre o dezvoltare simplă, ci despre o evoluţie direcţionată, care urmăreşte scopul de a ne transforma într-o personalitate prosperă.

2. ÎPŞD este condiţia de bază

Urmărind copiii, putem înţelege cât de adânc este încorporată necesitatea de a învăţa şi a ne dezvolta toată viaţa. Picii permanent studiază ceva, învaţă şi îşi perfecţionează aptitudinile. Ei sunt pregătiţi pentru aventuri şi riscuri. Involuntar te întrebi, de unde iau copiii atâta energie pentru toate astea? Poate că ea apare atunci când tinzi să-ţi satisfaci cerinţele?

Pentru comparaţie, urmăriţii pe maturii care nu mai învaţă şi nu se dezvoltă. Cu toate că încearcă să-şi petreacă timpul cât mai interesant, puţini dintre ei par fericiţi. Explicaţia este foarte simplă: dacă ai încetat să mai înveţi şi să te dezvolţi, viaţa devine tristă şi fără de sens. Necesităţile nesatisfăcute absorb toată energia şi dragostea de viaţă.

3. Toate religiile au scopul de a-l face pe om mai bun

Toate religiile lumii exprimă necesităţile profunde şi visele oamenilor  despre salvare, lumină, pace, viaţă mai bună şi dragoste. Aceasta înseamnă că omul trebuie să se schimbe şi să se dezvolte. Nu există nici o religie care ar spune: „Rămâi aşa precum eşti”.

4. Orice companie şi orice sistem economic se bazează pe principiul: stopul înseamnă moarte.

Orice companie ori se dezvoltă, ori slăbeşte. Încercările de a se menţine la un anumit nivel duc la înfrângere în procesul concurenţei. Orice întreprinzător trebuie să înveţe şi să se dezvolte. În caz contrar, va slăbi tot mai mult şi mai mult. Adwords Deming s-a exprimat astfel, vizavi de calitate: „Calitatea nu înseamnă susţinerea unui anumit standard, ci un proces dinamic de perfecţionare permanentă”.

Cum poţi fi fericit, dacă încalci legea fundamentală a vieţii, principiul evoluţiei, mergi împotriva necesităţilor, a tendinţelor şi legilor economice? Învăţătura şi dezvoltarea sunt părţi indispensabile ale sensului vieţii. Nicio minune sau vrajă nu-ţi pot da ceea ce poţi obţine cu ajutorul ÎPŞD.

Decizia care trebuie luată permanent

Ai putea avea impresia că este suficient să decizi doar o singură dată asupra stilului tău de viaţă. De facto, suntem nevoiţi ca în permanenţă să alimentăm această decizie.

Trebuie să ne impunem să citim cărţi permanent, să avem un jurnal, să frecventăm seminare, să ne întreţinem cu oamenii de la care putem învăţa ceva.

Există două motive, de ce oamenii încetează să mai înveţe şi să se dezvolte.

În primul rând, ei cred că nu pot deveni mai buni. În realitate, perfecţiunea nu are limite.

În al doilea rând, este indiferenţa. Este cea mai mare ispită. Dacă nu vom învăţa permanent şi nu ne vom dezvolta, atunci neapărat vom regresa.

Dar cel mai mare pericol se ascunde în gândul: „Un mic pas înapoi nu poate fi un pericol”.

Capcana pentru broscuţe

Ce se va întâmpla dacă aruncăm o broscuţă într-o cratiţă cu apă fierbinte? Ea va decide: „Aici nu este confortabil. Trebuie s-o şterg cât mai repede”. Şi va sări imediat. Dar dacă o punem
într-o cratiţă cu apă rece, punem cratiţa pe foc şi încălzim apa încet? Broscuţa se va relaxa, va simţi că apa se încălzeşte şi se va gândi: „Un pic de căldură nu strică”. Dar totul va finaliza cu fierberea broscuţei. Morala: multe în viaţă se acumulează încet. Aşa se întâmplă cu datoriile. Dacă te-ai trezi dimineaţa cu o datorie de 1000 de euro, te-ai alarma. Dar dacă datoria s-a acumulat pe parcursul unui an, atunci nu eşti prea deranjat. În viaţă totul  se acumulează. Şi într-o bună zi, datoriile nu-ţi permit să respiri liber. Vei fi deranjat, dacă vei urca pe cântar şi vei depista că ai treizeci de kilograme în plus? Sigur. Dar dacă pui lunar doar câte un kilogram, atunci nimic nu este tragic. Aminteşte-ţi de broscuţă şi gândeşte-te la tendinţe. Nu ai dreptul să subestimezi fleacurile. Ele se acumulează. Nu există o stare neutră. De aceea permanent trebuie să te întrebi: „În ce direcţie mă mişc?”

Depistarea tendinţelor

S-ar părea că nu există nicio diferenţă dacă mâncăm astăzi un măr sau o tabletă de ciocolată, citim o carte bună sau privim o telenovelă, economisim 10 lei sau îi cheltuim…

Dar peste zece ani sigur vei simţi diferenţa. Ciocolata, telenovela şi cheltuirea banilor duc la îngrăşare, superficialitate şi sărăcie. Fructele, cărţile bune şi economiile aduc sănătate, cunoştinţe şi bunăstare. Nimeni nu aşteaptă de la tine doar decizii înţelepte. Dar viaţa este compusă din suma tuturor deciziilor, iar indiferenţa este un sfetnic rău.

Un tată dorea să lucreze în linişte şi trebuia să-i găsească fiului mic o ocupaţie. El a găsit într-o revistă harta lumii, a rupt-o în mai multe bucăţele şi i-a propus fiului s-o strângă la loc.

Mare i-a fost mirarea când fiul său s-a întors peste câteva minute cu harta strânsă corect. Nu-i venea să creadă, dar fiul i-a explicat: „Pe verso era fotografia unui om. Nu era deloc greu s-o refac şi m-am gândit că dacă adun fotografia acestui om, atunci şi harta lumii va fi aşezată corect”.

În aceasta constă esenţa ÎPŞD. Noi suntem o sumă a deciziilor noastre, care determină viitorul nostru. Dacă suntem „aranjaţi” corect, atunci şi harta vieţii noastre este aranjată corect.

ÎPŞD se autosusţine

Cum să ne autodisciplinăm, pentru a învăţa şi a ne dezvolta permanent? Răspunsul te va uimi: avem nevoie de un elixir miraculos. Secretul forţei lui Asterix şi Obelix rezidă într-o băutură miraculoasă. În viaţa de toate zilele, această băutură este mediul care are o influenţă (de multe ori la nivel de subconştient) impunătoare asupra noastră. De el depind deciziile pe care le luăm zilnic. Suntem, de asemenea, influenţaţi de cărţile pe care le citim, de jurnalul personal, pe care îl scriem, de seminarele pe care le frecventăm.

Obelix a fost favorizat de soartă. El a fost scăpat în vasul cu licoare atunci când era mic. Din copilărie, poseda o forţă de nedescris. Asterix a avut o altă soartă. El trebuie să bea de fiecare dată această licoare, pentru a face faţă greutăţilor. Acelaşi lucru se întâmplă cu fiecare dintre noi. Permanent avem nevoie de ajutorul oamenilor, care sunt un exemplu pentru noi, de ajutorul cărţilor care ne inspiră, de ajutorul jurnalului personal care ne permite să înţelegem propria viaţă, să învăţăm din propriile greşeli şi să devenim tot mai puternici, de ajutorul seminarelor care ne descoperă noi căi şi ne dau noi imbolduri.

Cu cât mai mult învăţăm şi ne dezvoltăm, cu atât mai puternică devine necesitatea de a învăţa şi a ne dezvolta. Ea devine obişnuinţă, mod de viaţă. Astfel ÎPŞD se autosusţine.

Învingătorii sunt curioşi. Ei permanent doresc să facă cunoştinţă cu persoana de la care iau exemplu. Pentru a învăţa şi a se dezvolta, învingătorii folosesc şi laudele şi critica. Cel mai important este măsura. Lor le place lauda, dar nu exagerată. Critica nu le place, dar nu în măsura în care i-ar face să se oprească.

În show-rile televizate, cel care nu ştie răspunsul este eliminat din joc. La fel şi în viaţă. Pentru învingători, ÎPŞD înseamnă că, odată cu trecerea anilor, totul se schimbă şi ei devin acea personalitate la care visează.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un om de succes!