Motto: „Toată viaţa să tinzi spre perfecţiune, dar să nu-ţi fie frică că ai s-o atingi.”

Principiul nr. 14: Lucrează cu un randament de 110%
Un jurnalist l-a întrebat pe campionul Bulgariei la atletica grea: „Dacă trebuie la antrenamente să ridici halterele de zece ori, care încercare este cea mai importantă?” Campionul a răspuns: „A unsprezecea”.
Pentru a executa ceva la o sută zece procente, e cazul să consideri că şi cel mai bun rezultat al tău nu este destul de bun.
Dacă în acest moment laşi ziarul din mâini şi începi să faci flotări, atunci care va fi rezultatul tău? Dacă ai forţat până la capăt, acesta va fi recordul tău personal. Presupunem că timp îndelungat n-ai făcut sport. În acest caz, rezultatul nu va fi prea impunător. Dar dacă în următoarele trei luni vei face flotări zilnic câte cinci minute, atunci la ce număr vei ajunge?
Dacă n-ai făcut sport niciodată, atunci progresul va fi impunător. Totdeauna poţi avea rezultate mai bune decât cele de azi. Şi acest lucru este valabil, practic, pentru orice domeniu al vieţii, deoarece există rezerve nelimitate pentru perfecţiune.

Zece procente de supraefort multiplică rezultatul
Presupunem că răstimp de trei luni, zilnic faci flotări de trei ori câte cinci minute. De fiecare dată depui un efort maxim (o sută de procente). Şi atunci când nu te mai poţi ridica de la podea, mai încearcă o dată (o sută zece procente). Nu vei reuşi de fiecare dată. Uneori vei reuşi doar pe jumătate. Dar fiecare sportiv ştie: şansa unui record se ascunde în „încercarea adăugătoare”, atunci când nu mai există forţă.
Dacă vei face flotări zilnic, atunci de câte ori vei reuşi să te desprinzi de la podea?

Există persoane care sunt gata să execute munca cu un randament de 110%. Aceştia sunt cei care vor să fie primii în orice domeniu al vieţii. Şi recompensa nu se lasă aşteptată prea mult timp. Cele zece procente de efort suplimentar fac diferenţa dintre succes şi medie, dintre bogăţie şi existenţă. Astfel, recompensa pentru cele zece procente suplimentare este mult mai mare decât pare la început. Un efort suplimentar de doar zece procente îţi poate aduce un profit de o sută de procente, de o mie sau chiar de o sută de mii.
Pentru a afla cine eşti cu adevărat, trebuie să fii gata pentru acest efort de 110%. Tendinţa permanentă de a face mai mult decât se cere de la tine, trebuie să se transforme într-un obicei.

Miliardarul John Templeton, unul dintre cei mai de succes jucători la bursă, acorda interviuri foarte rar, deoarece punea un preţ destul de mare pe timpul său. De asemenea, refuza să pozeze, dar unei reviste cu un tiraj impunător i-a dat o şansă de treizeci de minute. Şedinţa a durat şapte ore. Atunci când Templeton a fost întrebat de ce nu l-a oprit pe fotograf, el a răspuns: „Eu într-adevăr n-am dorit să pierd atât de mult timp pentru şedinţa foto, dar acest fotograf a muncit la o capacitate de 110%. El era absorbit de activitate şi îndrăgostit de munca sa atât de mult, încât n-am vrut să-l opresc”.

De ce nu toţi muncesc 110%?
De ce unii oameni dau un randament de 50-60%, iar alţii de 110%? Oricât ar fi de straniu, răspunsul este simplu. Noi facem doar ceea ce ne aduce satisfacţie. Există oameni care au o mare satisfacţie dacă lucrează la o capacitate de 110%. Dar nu toţi se nasc cu asemenea capacităţi. Noi, oamenii, mergem pe drumul celei mai mici rezistenţe. Dar dacă sunt suficiente şi 50%, de ce să ne spetim la capacitatea de 110%?

Răspunsul este următorul: pentru că în acest caz ne vom stima mult mai mult şi vom şti de ce suntem capabili în această viaţă. Doar în acest caz ne vom putea bucura plenar de viaţă. Numai un randament de 110% ne asigură perfecţiunea.

Cei care au înţeles acest lucru, au o satisfacţie deplină de la o activitate de 110%. Atunci când ajung în situaţii dificile, deviza lor este: „Chiar dacă nu pot, dar trebuie”. Aceşti oameni suportă foarte dureros ratarea scopurilor importante ale vieţii. Ei se urăsc atunci când nu se ţin de planul de activitate. Ei sunt gata să îndeplinească sarcini adăugătoare, şi aceasta chiar le aduce satisfacţie.
Arnold Schwarzneger a spus: „Durerea este ceva plăcut. Aptitudinea de a munci la limita durerii îi deosebeşte pe campioni de necampioni. Eu iubesc acea durere care mă face campion”.

Deficienţele strategiei de „o sută de procente”
Unele persoane afirmă: „Eu nu pot da mai mult de o sută de procente. Este imposibil”. Aceste persoane pot fi întrebate: „Dar de unde ştii cât este o sută de procente?” Învăţaţii, în toate timpurile, au constatat că potenţialul nostru este cu mult mai mare decât ne putem imagina. Ceea ce considerăm o sută de procente, poate fi de facto şaptezeci sau chiar mai puţin. Noi suntem capabili de mai mult.

Dacă dorim să dăm un randament „doar” de o sută de procente, atunci coborâm artificial ştacheta posibilităţilor noastre. Oamenii care muncesc după principiul strategiei de o sută de procente, găsesc o scuză plauzibilă lenei lor. Ei afirmă că nu pot mai mult. Asemenea persoane nu se dezvoltă, nu avansează, deoarece consideră greşit că au atins cota maximă.
Cei care sunt părtaşi ai strategiei de o sută de procente, consideră foarte bun un rezultat de optzeci de procente. În afară de aceasta, ei aleg un domeniu de activitate „sigur” şi nu riscă să-l părăsească în favoarea altora, pentru a evita durerea şi oboseala. Aceste persoane se mulţumesc cu minimul, iar randamentul lor foarte rar depăşeşte cota de optzeci de procente.
Învingătorii nu se mulţumesc niciodată cu ceea ce au la moment. Oamenii care muncesc la cota de o sută zece procente, nu recunosc limitele şi limitările.

Ei permanent aşteaptă mai mult de la sine. Învingătorii cred în posibilităţi şi se autoapreciază nu după rezultatul de moment, ci după cine doresc să devină. Ei ştiu că o sută de procente nu este un rezultat satisfăcător, deoarece în această situaţie omul trăieşte doar în frontierele pe care şi
le-a fixat şi nu are şanse de perfecţionare. O sută zece procente permit stabilirea unui rezultat mult mai bun, rezultat de la limita posibilităţilor.

Dacă muncesc la capacitatea maximă, atunci…
Există o scuză veche şi prostească: „Dacă muncesc la capacitatea maximă, atunci…” Cel care spune acest lucru, pur şi simplu, se autolinişteşte. El, de facto, este incapabil de a da un randament de o sută zece procente. Pentru că această strategie este mod de viaţă, este un obicei, şi nu o acţiune singulară. Este filosofia vieţii oamenilor de succes. Este o formă de existenţă, şi nu teorie neargumentată. Persoana care trăieşte după principiul de o sută zece procente, este recunoscută de la prima întâlnire. Imediat simţi că te afli în anturajul unui învingător. Toate lucrurile măreţe de pe Pământ sunt opera unor astfel de persoane.

Cel care consideră că o sută zece procente este prea mult, ratează şansa succesului. Succesul nu are alternativă. Succesul este unul dintre cele cinci domenii importante ale vieţii. El nu poate fi înlocuit cu nimic, precum nu au înlocuitori sănătatea, relaţiile, finanţele şi emoţiile. Recompensa pentru succes este mare, dar pentru aceasta este nevoie de cele zece procente în plus. Regula randamentului de o sută zece procente este valabilă pentru orice domeniu al vieţii. Aplicând-o, vei reuşi să-ţi faci viaţa capodoperă.

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Nicăieri în lume nu există monumente înălţate criticilor.”

Principiul nr. 13: Nu-ţi fie frică de critică
Acum câţiva ani, am avut ocazia să particip la un seminar internaţional al unui lector vestit. Discursul a avut un impact atât de puternic asupra mea, încât am decis să schimb din temelie unele lucruri.
Însă, după seminar, am constatat unele lucruri destul de interesante. Nu toţi au apreciat la fel discursul referentului. Unii dintre ei râdeau pe seama lui şi-i criticau ideile expuse.
Un alt grup considera că discursul este mediocru, adică nici rău nici bun. Dar majoritatea l-au perceput ca mine. Ei erau încântaţi şi ardeau de nerăbdare să materializeze cele auzite.

Atunci m-am apropiat de referent, pentru a afla de la el, din care cauză au reacţionat atât de diferit cei prezenţi. El mi-a răspuns: „Fiecare referent se confruntă cu aceste trei categorii de ascultători. Procentual diferă, dar în fiecare auditoriu sunt prezenţi cei care critică, cei neutri şi cei care-l susţin pe referent. La început, încercam ca toţi să fie de partea mea, dar mi-am dat seama că este imposibil. Unii consideră că s-au născut pentru a critica şi a avea o atitudine negativă faşă de toţi şi de toate. În afară de aceasta, pentru asimilarea ideilor noi este nevoie de deschidere şi chiar de curaj, ceea ce nu fiecare foloseşte. Şi am înţeles că e cazul să accept existenţa acestor trei categorii. Iar eu mă concentrez asupra acelei părţi a auditoriului, care este de partea mea”.

Trei categorii
Fiecare învingător trebuie să aibă o atitudine corectă vizavi de critică şi să ştie că în anturajul său sunt permanent trei categorii:

- prima categorie are o atitudine critică;
- a doua categorie este indecisă şi nu întreprinde nimic;
- a treia categoria acceptă ideile şi proiectele.

Aceste trei grupuri le vei întâlni pe parcursul întregii vieţi, indiferent de marfa ta, serviciile tale, compania în care activezi sau personalitatea ta. Aşa sunt oamenii.

Trei etape
Orice proiect sau idee, indiferent de domeniu şi calitate, trece prin trei etape de dezvoltare.
Prima etapă: zeflemeaua şi bătaia de joc. Nu eşti luat în serios şi cei din jur râd de ideile tale.
A doua etapă: critica. Zeflemeaua a trecut, deoarece au apărut primele succese. Acum, locul râsului este luat de critică. Această etapă poate fi concepută drept progres, fiindcă critica trebuie meritată.
A treia etapă: recunoaşterea. Dacă ai fost perseverent şi ai rămas fidel ideii tale, atunci critica încetează. Locul ei este ocupat de recunoaştere. Cu toate că criticii nu au dispărut, ei tac, deoarece sunt în minoritate.

Spre binele nostru, la fiecare etapă întâlnim cele trei categorii de oameni, descrise mai sus. Astfel, nu toţi ne vor critica. Este adevărat că printre ei vor fi şi persoane pe care ai mizat. Cu toate acestea, la fiecare etapă vor exista persoane care te vor susţine.

Care trebuie să fie atitudinea faţă de critică
Nu există nici o excepţie pentru cele trei categorii şi cele trei etape. Întrebarea este care trebuie să fie atitudinea noastră. Adesea putem depista două extremităţi. Unii se îngrădesc, pentru a evita orice critică. În acest mod, se autolipsesc de şansa de a privi critic la lucruri şi de a învăţa. Alţii sunt doborâţi de critică de la bun început şi încep să aibă îndoieli faţă de acţiunile lor. Aceştia încearcă să-i împace pe toţi şi, în final, pierd încrederea în forţele proprii şi îşi trădează ideile.

Este o artă să poţi găsi mijlocul de aur. Pe de o parte, nu trebuie să închizi ochii la critica constructivă. Suntem datori să recunoaştem greşelile noastre. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că greşelile ne însoţesc în permanenţă şi de aceea critica este inevitabilă. Astfel, critica trebuie folosită pentru dezvoltare şi învăţătură, dar nu percepută ca pe ceva tragic, care ar putea să ne oprească din drumul nostru.

Între aceste două extreme nu existe frontiere bine trasate. De aceea, de fiecare dată este cazul de a analiza cât de constructivă şi argumentată este critica.

Învingătorii sunt capabili să ignoreze critica distructivă. Ei înţeleg că au în faţă un critic ordinar, care are o problemă. La fel, ei ştiu că există un anumit număr de persoane care permanent îşi bat joc de alţii, îi iau peste picior şi critică. Nu poţi să-i împaci pe toţi.

Doar noi decidem care este atitudinea noastră faţă de critică
Noi nu putem schimba firea oamenilor. Şi este bine. Fiecare are dreptul la libertatea gândirii şi a exprimării. Dar noi avem dreptul să decidem, cum reacţionăm la reproşurile celor care ne înconjoară şi ce impact au ele asupra acţiunilor noastre. Totdeauna se găsesc persoane cărora nu le place ce facem. Nu este nimic rău în aceasta. Pur şi simplu, nu trebuie să gândeşti la fel ca ei.

O înţelepciune din Biblie spune: „…părăsind o casă, scutură praful de pe tine”. Logic ar fi să scuturi praful atunci când intri în casă. Dar aici este vorba cu totul despre altceva. Nu trebuie să dai prea mare importanţă cuvintelor pe care le-ai auzit în această casă, fie laudă sau critică. Conform teoriei probabilităţilor, totdeauna se vor găsi oameni care te vor susţine cu mult entuziasm.

Dar vor fi şi oameni care nu vor  accepta ideile tale. Şi chiar îşi vor argumenta minuţios critica. Unele argumente îţi vor sta ca nisipul în papuci. La început, câteva fire de nisip nu te vor deranja, dar după câţiva kilometri îţi vor roade picioarele în aşa hal, încât va fi imposibil să mai mergi. Învingătorii au aptitudinea de a se scutura de critica nefondată, precum ţi-ai scutura picioarele de nisip.

Trebuie să te împaci cu cele trei categorii
Prin ce se explică existenţa celor trei categorii? Este o taină. Drept argument poate fi o istorioară despre o broscuţă şi un scorpion.

Un scorpion a ajuns pe malul unui râu, şi deoarece nu putea înota, a rugat o broscuţă să-l treacă de cealaltă parte. Ea a refuzat categoric:
- Nu sunt smintită. Nici nu vom ajunge la mijlocul râului că tu mă vei înţepa şi eu voi muri.
- Gândeşte-te cu creierii tăi de broască că această faptă a mea va genera şi moartea mea.
Acest argument imbatabil a determinat-o pe broscuţă să-i permită scorpionului să se urce pe spatele ei. Dar de îndată ce au ajuns la mijlocul râului, scorpionul şi-a înfiptul acul ucigaş în spinarea broscuţei. Murind, ea l-a întrebat:
- De ce ai făcut acest lucru? Acum vom muri ambii.
- Deoarece sunt scorpion.
În această lume, există oameni care vor cu toată fiinţa să vă deranjeze. Unii o fac din invidie, iar alţii dintr-o insatisfacţie interioară. Invidioşii dau discursului lor o alură de critică serioasă.

Alţii consideră că sensul vieţii lor rezidă în a avea o atitudine negativă faţă de toţi şi de toate. Nu merită să le acorzi vreo atenţie. Ei, pur şi simplu, doresc să vopsească totul în negru. Posibil că te-ai întrebat de ce minciunoşii mint permanent. Răspunsul este destul de simplu. Deoarece ei sunt minciunoşi. Tâlharul fură, minciunosul minte, nihilistul neagă tot, iar zeflemistul ia totul în derâdere.

Există o singură modalitate de a evita critica: să nu faci nimic. Dar noi nu avem dreptul să le intrăm în voie criticilor care încearcă să-şi îndulcească viaţa, înăcrind-o pe a altora.

Doar tu decizi cât de corectă este critica
Deoarece acesta este un adevăr, învingătorii nu sunt afectaţi de nici un fel de critică. Ei ştiu că  nici un fel de critică sau zeflemea nu poartă în sine o obidă. Importanţă are atitudinea noastră faţă de ea. Dacă cineva te va învinui că ai relaţii cu omuleţii verzi de pe Marte, aceasta te va face să zâmbeşti. Suferim din cauza criticii doar în cazul în care nu suntem încrezuţi în ceea ce facem.

Toţi oamenii sunt subiectul criticii, dar reacţionează diferit. Totul depinde de atitudinea lor faţă de companie, de oameni, de activitate. Dar factorul determinant este atitudinea faţă de sine. O critică falsă nu ne atinge. Numai noi putem să ne supărăm.

Învingătorii au o calitate deosebită. Ei sunt entuziasmaţi de ceea ce fac. Sunt mai predispuşi pentru a învăţa, sunt muncitori şi încearcă din răsputeri. Învingătorii sunt gata să facă totul pentru a-şi atinge scopul. O astfel de atitudine te va ajuta să nu-ţi pierzi curajul în caz de eşec.
O astfel de calitate poate fi cultivată. Cu cât mai multe motive vei avea să-ţi atingi scopul, cu atât mai puternic va fi această calitate. Şi în acest caz, nu mai contează ce spun cei din jur. Scopul devine mult mai important decât ceea ce spun cei care te înconjoară.

Decizia ne aparţine
Cheia unei vieţi fericite şi pline de succes este în a-ţi concentra atenţia asupra acelor persoane care te acceptă pe tine şi ideile tale. Scrie toate succesele tale. Vei înţelege: cu cât mai puţin îţi aminteşti de insuccese, cu atât obţii succese mai mari. Discuţiile rataţilor au drept temă catastrofele, crizele, înfrângerile suferite şi situaţiile neplăcute, în care au nimerit. Învingătorii vorbesc despre ceea ce le-au reuşit cel mai bine în ultimul timp.
Rataţii preferă să se axeze pe înfrângeri, iar învingătorii pe succese. Unii sunt opriţi de critică, iar alţii se scutură de ea precum ai scutura nisipul din papuci. Şi nu contează cine are dreptate şi cine nu, dar care dintre ei se simte mai confortabil. Cred că îţi dai seama care este răspunsul.

Bună dimineaţa!
Viaţa este fantastică!
Crăciun Fericit şi un An Nou doldora de succese!

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Luând decizia ca permanent să cauţi metode noi de a face lucrurile cunoscute vei fi apreciat pentru inventivitate.

Vei primi autoritatea să-i călăuzeşti pe cei care acum fac lucrul pe care îl făceai tu cândva, pentru că ai demonstrat că pe tine se poate de bazat şi eşi persoana care preia iniţiativa şi face ceea ce trebuie de făcut fără să i se poruncească.

Succes!!!

Imagine (C) istockphoto.com

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.